Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Mircea DAROȘI: IORGU IORDAN ŞI GAVRIL ISTRATE ÎN TIPARELE UNEI MARI PRIETENII

Primit pentru publicare: 27 iul. 2017
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 27 iul.2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

IORGU IORDAN ŞI GAVRIL ISTRATE  ÎN TIPARELE UNEI MARI PRIETENII

 

           Încă de pe vremea studenţiei sale în capitala Moldovei, Gavril Istrate,  originar din Neposul legendar al Ţării Năsăudului, s-a bucurat de aprecierile profesorului de lingvistică şi filologie, Iorgu Iordan, care spunea despre el cu deplină satisfacţie:  ,,Niciodată n-am avut un student atât de silitor cum este Gavril Istrate’’. Era pasul care întrezărea un sentiment de prietenie între mentor şi discipolul său. Primul an de studiu îl încheiase cu rezultate bune şi foarte bune, dar posibilităţile materiale reduse, îi puneau în cumpănă continuarea lor. Avea nevoie de un sprijin salvator. Se adresează Rectoratului Universităţii şi Iorgu Iordan este cel care îl încurajează, răspunzându-i la scrisoarea pe care i-o trimise în timpul vacanţei de vară : ,,Lucrurile pe care mi le spui în scrisoarea Dumitale, îmi sunt cunoscute, de anul trecut. Eu aş fi foarte bucuros să-ţi continui studiile la Iaşi, unde ai început. Eşti un element vrednic şi stăruitor, cum aş dori să existe multe în universitatea noastră. De aceea cred că, revenind la Iaşi, ai fi unul dintre cei mai buni studenţi  la Filologia Română. În ce priveşte cererea Dumitale, te asigur că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a ţi-o satisface…având în vedere că eşti un student sărac şi mai ales că în toamnă vei trece  cu siguranţă şi alte examene. La nevoie se pot căpăta ajutoare de la Rectorat, deasemenea Institutul de Filologie Român va organiza 2-3 conferinţe pentru ajutorarea studenţilor nevoiaşi. În rezumat, eu sunt de părere să vii la Iaşi, căci nu te vei prăpădi printre noi’’.  Simţea în răspunsul lui o mare încredere, o apropiere sufletească pe care rar o întâlneşti în viaţa universitară, o înţelegere totală a situaţiei în care se află, ceea ce îi dă aripi şi se pregăteşte intens pentru examenele din toamnă, pe care le ia cu succes, obţinând o bursă de studiu ce şi-o va menţine în toţi cei patru ani de facultate. Lui Gavril Istrate nu i-a fost greu să se apropie de profesorul său, pentru că Iorgu Iordan era deosebit de agreabil, ştia să aprecieze şi să se apropie de fiecare student al său prin corectitudine şi înţelegere de invidiat.  Devenise la un moment dat modelul de urmat pentru studenţi, nu numai sub aspect ştiinţific, ci şi uman. Într-un articol publicat în Revista Română din anul 2000, Gavril Istrate îi realizează portretul : ,,Profesorul nostru nu s-a distins numai în activitatea didactică, ci şi în cercetarea ştiinţifică ; el a fost şi un educator şi un mare făuritor de caractere. Ba am putea spune că acorda greutate mai mare caracterului omului, decât valorii lui ştiinţifice, fiindcă ne spunea adesea că, activitatea pe care o desfăşurăm, indiferent în ce domeniu, se învecheşte, prin forţa lucrurilor, pe măsură ce alţi cercetători vin cu idei noi, pe câtă vreme trăsăturile de caracter rămân neschimbate’’

         Lui Iorgu Iordan îi datorează şi orientarea  spre studiul lingvisticii, deşi plecase la Iaşi cu gândul să facă literatură. Se simţea atras de cursurile lui şi de felul în care le prezenta. După absolvirea facultăţii, Gavril Istrate ocupă pe rând catedra de limba şi lteratura română în două licee din Iaşi şi apoi devine coleg de catedră cu fostul său mentor, iar colaborarea dintre ei devine şi mai strânsă. Ca urmare a bunei sale integrări în activitatea didactică şi a rezultatelor obţinute pe această linie, Iorgu Iordan  şi Octavian Botez îl recomandă pentru ocuparea unui post de lector la o universitate în străinătate : ,, Suntem deplin convinşi că Dl Istrate va fi un excelent lector, adică un autentic reprezentant al limbii şi culturii româneşti în ţara unde vom avea norocul să fie trimis’’. Nu s-a putut bucura de această şansă, din motive mai puţin cunoscute.

     Plecarea lui Iorgu Iordan la Bucureşti îi produce un mare gol în suflet, dar nu încetează să ţină legătura cu el, să-i urmeze sfaturile prieteneşti şi îndemnurile binevoitoare care se desprind din cele peste 200 scrisori pe care i le adresează, informându-l despre tot ceea ce se întâmplă în lumea lingviştilor ieşeni şi despre realizările sale personale. Când  Gavril Istrate a fost numit decan al Facultăţii de Litere, Iorgu Iordan a ţinut să îl felicite şi să-l încurajeze : ,,eşti vrednic de această funcţie şi să te bucuri mulţi ani de ea !’’ Şi intr-adevăr a dus-o vreme de 19 ani. Bucuria împlinirilor şi-o împărtăşea şi Iorgu Iordan, care ocupa funcţii importante în societate : Vicepreşedinte al Academiei Române, Ambasador al României la Moscova, Directorul Institutului de Lingvistică şi Membru titular al Academiei Romăne. În anul 1988, când fostul lui profesor, coleg şi prieten de suflet se îndreaptă spre cele veşnice, la memorabila vârstă de 98 de ani, Gavril Istrate pleacă la Bucureşti să-l însoţească pe ultimul său drum. În mintea lui se derulau gânduri şi amintiri, care se amestecau cu durerea pierderii unui Om, a unui prieten, care s-a apropiat sufleteşte de el. Căci nimic nu se distruge mai greu decât dragostea pe care un dascăl a reuşit s-o sădească în sufletele elevilor săi.

 

 

  



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5