Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143),  Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

De la moara lui Clement la cărțile lui Mircea Daroși

Primit pentru publicare: 25 Nov. 2020
Autor: Aurel PODARU
Publicat: 26 Nov.  2020
©Aurel Podaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

De la moara lui Clement la cărțile lui Mircea Daroși

„Moara lui Clement am zis?” La loc comanda! Corect ar fi „moara din Nepos”, căci pe vremea respectivă, în scumpa nostră patrie nu exista, Doamne ferește!, proprietate personală. Și mai ales o moară! Moara despre care vorbim, moară de apă, a trecut, după naționalizare, în administrarea Consiliului Popular al comunei Feldru și era amplasată pe malul stâng al Someșului Mare, între Feldru și Nepos, iar Clement, morarul, era un simplu slujbaș al statului, dacă nu vă supărați! Ca și mine, dar cu deosebirea că eu prestam o activitate de îndrumare și control în sectorul cu pricina. Repet: îndrumare și control! Eram inspector de mori, dacă vreți să știți, și aveam în subordine toate morile de pe Valea Someșului Mare, de la Beclean și până la Șanț. Eram și eu cineva pe Valea Someșului Mare, dacă nu cumva sintagma deranjează.

Așa am ajuns și eu în Nepos. Satul cu nume de legendă, cum susține Mircea Daroși, în cărțile sale, dar înainte de asta, aș dori să spun câteva cuvinte despre profesorul și scriitorul Mircea Daroși. El este absolvent al Institutului Pedagogic din Târgu- Mureș și al Facultăţii de Istorie-–Filozofie a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. A fost profesor și director al școlilor gimnaziale din Parva și Nepos, iar în prezent este pensionar („pensionar” e un fel de a spune, fiindcă Mircea muncește din greu, de parcă el ar moșteni pământul!), cu domiciliul în Nepos, judeţul Bistriţa-Năsăud. Activitatea didactică și-a completat-o cu cea de scriitor, fiind membru al Asociației Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, membru al Ligii Scriitorilor din România, membru al Ziariștilor Profesioniști din România și redactorul-șef al revistei ,,Astra năsăudeană”.

În calitatea sa de profesor de istorie și limba română la școlile în care a lucrat peste 40 de ani, a fost preocupat de trecutul istoric al acestor localități, de tradițiile și obiceiurile lor, scriind sute, dacă nu chiar mii de pagini monografice pe care le-a tipărit în decursul anilor. Lucrările sale monografice se referă la istoria localităților în care a lucrat de-a lungul anilor, dar și la oamenii de cultură care s-au ridicat de aici în decursul vremii. Pentru Mircea Daroși, istoria Țării Năsăudului a constituit întotdeauna un prilej de cercetare și documentare, aducându-și astfel o însemnată contribuție la îmbogățirea istoriogafiei acestui ținut de legendă.  Dacă nu mă credeți pe mine, vă poftesc să citiți ce au scris alții, înaintea mea, despre Mircea Daroși. Eforturile lui fiind răsplătite cu diferite premii literare și distincții : „Cetățean de Onoare” al comunelor: Parva, Feldru, Rebra.

Mircea Daroși este ,,un monografist autentic, publicist și cercetător dedicat fenomenului istoric, cultural și spiritual, analist competent și fin, dar și scriitor cu vocația evocării, care își construiește, cu fiecare carte scrisă și publicată, o identitate literară vizibilă, adevărată și originală. Modest în apariții publice, el este un nume de referință în arealul rebreniano-coșbucian’’ (Dumitru Munteanu, scriitor și director al Editurii George Coșbuc din Bistrița)

Mircea Daroși a scris 16 monografii și studii monografice, dintre care 3 sunt dedicate profesorului universitar doctor docent Gavril Istrate: „Gavril Istrate – decanul filologilor români” (2013); , „Gavril Istrate. Evocări  ” (2015);  „Gavril Istrate. Ardeleanul moldovenizat”  (2020).

„Mircea Daroşi dă dovada maturităţii sale creatoare, a experienţei acumulate în cercetarea monografică, printr-o remarcabilă capacitate de sinteză, printr-o judicioasă relevare şi îmbinare a elementului biografic major al personalităţilor culturale evocate, cu cel mărunt, dar semnificativ, şi nu în ultimul rând, printr-un discurs narativ atractiv’’. Asta o spune profesorul, scriitorul și colegul său de cancelarie Ion Radu Zăgreanu, care trebuie crezut.

Ei, dar  Mircea Daroși este și autorul unor cărți de poezie, proză, critică literară. ,,Cartea închinată lui Gavril Istrate, după părerea lui  Ion Buzași, universitarul, istoricul și criticul literar din Blaj, este mai mult decât o biografie documentară, este şi un portret literar şi o carte omagială în întâmpinarea unei dorite aniversări centenare’’.

Ca să nu mai vorbim despre  opinia excelentului scriitor și jurnalist Menuț Maximinian, directorul cotidianului „Răsunetul” din Bistrița, când vorbește despre una dintre cărțile lui Mircea Daroși:  ,,Un actor grăbit’’este povestea tragică a lui Uţu Strugari, conjudeţeanul nostru, cu rădăcini adânci  în comuna Parva, dar şi în Câmpia Banatului, la Şandra, lângă Timişoara. Devenind actor, el cucereşte publicul spectator printr-un talent înnăscut, dar se stinge din viaţă la numai 29 de ani. Mircea Daroşi surprinde într-un mod emoţionant momentele vieţii sale, şi mai ales clipele de mare durere de care este cuprinsă familia sa, colegii lui de la Teatrul Naţional din Timişoara, prietenii şi publicul spectator care îl iubea atât de mult. Mircea Daroşi stăpâneşte bine arta evocării şi a structurii acestui gen literar”.
Tragică poveste!
Cea mai recentă „ispravă” a scriitorului Mircea Daroși se intitulează „Gavril Istrate. Ardeleanul moldovenizat”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020. Două lucruri rețin atenția de la bun început: excelentele condiții grafice și tipografice și conținutul cărții.

Cele peste 250 de pagini „grăiesc” despre cea mai mare personalitate a satului Nepos și unul dintre cei mai importanți profesori ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, căruia Mircea Daroși i-a dedicat, până în prezent, trei cărți, menționate deja ceva mai sus.
Cartea aceasta cuprinde următoarele patru capitole: ARC PESTE TIMP, FILOLOGIE ȘI LINGVISTICĂ, COMORI ALE PRIETENIEI și CALIGRAFII CRITICE:
Satul natal și lumea copilăriei lui Gavril Istrate sunt magistral evocate în această carte, ca și figura lui Gavrilă Istrate, tatăl savantului, țăranul cu cinci clase, care avea o bibliotecă de 500 de volume, o raritate, dacă nu chiar unicat, în acele vremuri.
„Un mesager al etosului popular, cum spune Mircea Daroși, creator al unui gen literar care a suscitat un mare interes în ultima vreme din partea cercetătorilor. Scrisorile versificate sunt un mod de exprimare a sentimentelor de dor și jale a celor plecați pe front pentru interese străine idealurilor de viață. El are simțul versului încărcat de muzicalitate, dar și măiestrie artistică. Prin versurile sale curge fiorul poeziei lui Coșbuc, ritmul dulce sl lui Alecsandri și încărcătura filosofică a verbului românesc, ne spune tot Mircea Daroși.

Că Gavril Istrate avea o exprimare clară, concisă și semnificativă, nu mai încape nici o îndoială pentru cei care l-au cunoscut; un debit verbal de „să sperie gândul !”, vorba cronicarului, un pasionat bibliofil, un entuziasm niciodată potolit pentru carte i-au dat puterea să strângă o veritabilă comoară spirituală, peste 2000 de volume cu autografe și dedicații. Un mare filolog, un lingvist, un apărător al limbii române, un evocator de excepție. Pagini memorabile despre Sărbătorile de iarnă petrecute în satul natal, Nepos. Evocarea profesorilor săi din liceul năsăudean: Aurel Șorobetea, Iuliu Moisil, Ioan Tomuța, Nicolae Drăganu, Vasile Bichigean, apoi cei universitari: Ibrăileanu, Iorgu Iordan, George Călinescu, Octav Botez și alții. Gavril Istrate a plecat la Iași să facă literatură, dar după moartea lui Ibrăileanu se orientează spre cursurile de lingvistică ale lui Iorgu Iordan, căruia îi va datora în cea mai mare măsură formația sa științifică.

Plecat de multă vreme la Iași, Gavril Istrate așteaptă Crăciunul cu nerăbdare, dar acesta nu mai are farmecul celui din copilărie. „Nimeni nu ne-a mai bătut la ușă să ne pună pe urma magilor, călăuziți după o stea, își amintește Gavril Istrate, cu regret. Copiii n-au mai fost auziți colindând: zadarnic i-au așteptat. Seara Crăciunului nu se deosebește cu nimic de celelalte seri. Trăiam marele eveniment doar din amintiri și ne mângâiam, parcurgând pagini de literatură” (Mircea Daroși

În 1949 Gavril Istrate își susține doctoratul cu teza: „Limba lui George Coșbuc”, sub conducerea lui Iorgu Iordan. A urcat apoi toate treptele ierarhiei universitare: asistent, conferențiar, profesor, doctor docent și a deținut, vreme de aproape 20 de ani, funcția de decan al facultății de Filologie din Iași, iar un timp mai îndelungat șef al catedrei de limba română.
Paralel cu munca de la catedră a desfășurat o prodigioasă activitate de cercetător în domeniul lingvisticii și filologiei, a istoriei literare și memorialisticii, fiind autorul unor numeroase lucrări de certă valoare științifică, care l-au consacrat ca important om de cultură.
Important de reținut este și faptul că deși a trăit aproape toată viața la Iași, el nu și-a pierdut graiul de acasă, „deși mai scăpa câte-o vorbă cu un ușor accent moldovenesc” (Mircea Daroși).

A trecut la cele veșnice cu trei săptămâni înainte de a împlini vârsta de 100 de ani!

Cartea aceasta este un prețios document de istorie literară, o carte de evocări și memorialistică. O carte care se citește cu multă plăcere și real interes.

Mulţumim, coane Mircea!