ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 10 Ian. 2018
Text și foto: Ionel NOVAC
Publicat: 14 Ian. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE 

Monumente Mihai Eminescu la Cernauti

Scris în urma trecerii mele prin orașul stravechi romanesc, aflat azi sub cărmuire străină.

Prezența lui Mihai Eminescu la Cernăuți între 1858 și 1866, chiar dacă cu intermitențe, a rămas ca o flacără vie în memoria bucovinenilor, atât a contemporanilor săi, cât și a urmașilor acestora. Adus de un tată dornic de a asigura o educație aleasă copiilor săi, aici urma să-și continue școlile începute în țară; aici a început să scrie primele sale versuri și tot de aici le trimite la „Familia” lui Vulcan de la Pesta, revistă care îi va deschide cu mare bucurie paginile în numărul 6 din 25 februarie/9 martie 1866; aici, la moartea profesorului și mentorului său drag îi va fi publicată prima sa poezie, „La mormântul lui Aron Pumnul”, în broșurica „Lacrimioarele învețeceilor gimnesiaști din Cerneuți la mormîntul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul”; tot aici, va urmări cu deosebită atenție spectacolele trupei Fanny Tardini, ținute la Hotelul „Moldova”, trupă pe care o va însoți mai târziu prin țară; și tot aici va lega numeroase și trainice prietenii, cu mulți dintre colegii cernăuțeni reîntâlnindu-se peste numai câțiva ani la Viena.
Așadar, prea multe amintiri legate de Cernăuți pentru ca străvechiul oraș românesc să nu aibă un bust sau o statuie a marelui Poet!  Ca atare, în anii ce au urmat trecerii sale în eternitate, sunt consemnate mai multe inițiative de a ridica un bust al Poetului, dar fără ca acestea să poată fi și materializate.
În 1919, co-directorii ziarului „Bucovina”, Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu, propun „Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina” să ridice un monument lui Eminescu în Cernăuți și să cumpere casa lui Aron Pumnul.  „Aici în Bucovina unde învățăcelul lui Aron Pumnul a învățat să iubească neamul, aici în Bucovina, unde fiecare palmă de pământ deșteaptă în sufletul nostru amintirea gloriosului trecut, aici în locurile unde și-a purtat Eminescu gândurile și visele lui, aici trebuie să se înalțe monumentul marelui poet și profet al neamului românesc”, scria Pamfil Șeicaru la 15 mai 1919.
Iconografie: Tabloul 1
Deși pentru strângerea fondurilor necesare s-a lansat o listă de subscripție, s-au organizat spectacole, s-au ținut conferințe și s-au editat pliante cu chipul poetului, reușindu-se la un moment dat adunarea unei frumoase sume de bani, inițiativa de ridica un monument al Poetului a rămas neîndeplinită. Totuși, în vara anului următor s-a reușit ceva, amplasarea unei plăci comemorative la Liceul „Aron Pumnul”, o placă ce avea și un basorelief care îl reprezenta pe Poet la vârsta de 19 ani.
Ideea omagierii lui Mihai Eminescu printr-un bust monumental nu a fost abandonată, ci doar amânată, așteptându-se un moment prielnic. Acesta s-a arătat abia peste zece ani, cu ocazia pregătirii celei de-a 40-a  comemorări, când autoritățile deschid o subscripție publică pentru realizarea unei statui Eminescu la Cluj și a unui bust la Cernăuți. Ca urmare, în cursul lunii mai 1930 este organizat un concurs pentru realizarea bustului lui Eminescu, lucrările celor șapte sculptori înscriși fiind expuse, la 1 iunie, la Liceul „Aron Pumnul” din localitate. Dintre busturile prezentate, macheta sculptorului Richard P. Hette, profesor la Academia de Arte Frumoase din Iași, a întrunit unanimitatea juriului, „fiind foarte frumoasă”, reprezentând un „Eminescu masiv și totuși visător”.
Bustul, turnat în bronz și așezat pe un soclu realizat dintr-un bloc de piatră din patrimoniul Primăriei, donat de primarul Cernăuțiului, a fost amplasat în Parcul „Arboroasa”, ales de membrii „Ligii Culturale” ca fiind cel mai potrivit loc, pentru că, „văzut din toate părţile, să fie un continuu stimulent… La mai multă dezinteresare în acţiuni şi la mai multă sinceri­tate în vorbe”.
Dezvelirea bustului a avut loc la 7 decembrie 1930, într-un cadru sărbătoresc, cu steaguri tricolore și ghirlande de verdeață. Au participat autoritățile civile și militare, profesori și învățători, studenți și elevi, un numeros public. După căderea pânzei de pe chipul de bronz au urmat, rând pe rând, discursurile oficiale: Vasile Gherasim, președintele Secțiunii locale a Ligii Culturale, inițiatorul ridicării acestui monument, Teofil Sauciuc-Săveanu, primarul Cernãuților, Gavril Rotică, din partea Societății Scriitorilor Români, Grigore Nandriș, din partea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, Ion Nistor, delegatul Academiei Române șa.
   La încheierea manifestărilor, în semn de cinstire, Vasile Gherasim a predat bustul primarului orașului în care „marele cugetãtor și-a petrecut câțiva ani din frageda sa copilărie”. Festivitățile au continuat cu un festival la Teatrul Național, susținut de corul și octetul „Arboroasa”, iar Lucia Sturdza-Bulandra și Tony Bulandra au recitat din lirica eminesciană.
Bustul Luceafărului poeziei românești avea să reziste la Cernăuți doar zece ani. Urmare Notei ultimative a Moscovei din 26 iunie 1940, statul român a hotărât retragerea tuturor bunurilor artistice de pe teritoriile care urmau să fie cedate. Ca urmare, în septembrie 1940, busturile care îi reprezentau pe Mihai Eminescu, George Enescu și I.C. Brătianu sunt  evacuate la Bucureşti şi predate în custodia Muzeului de Artă Naţională „Carol I”.
Deși aici părea la adăpost, în vâltoarea evenimentelor celui de-al doilea război mondial, ca și în perioada de după război, bustul Poetului dispare miraculos, fără ca, peste patruzeci de ani, să se mai știe ceva despre el. Până în anul 1984 când, printr-o fericită întâmplare, aflat în trecere prin urbea Botoșanilor, profesorul Victor Macarie avea să-l descopere în holul școlii „Mihai Eminescu” din localitate. Trona în holul școlii, pe un soclu de scânduri… Astăzi, urmare a demersurilor distinsului profesor și cercetător eminescian, bustul Poetului se află în fața Colegiului Național „Mihai Eminescu”, unde a fost redezvelit la 15 septembrie 1987.
Iconografie: Tabloul 2
A trecut apoi o jumătate de secol până când, la Cernăuți, avea să fie realizat și amplasat un nou bust Eminescu. Inițiativa realizării acestuia îi aparține academicianului Victor Crăciun, președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, fiu devotat al Basarabiei desțărate și înlăcrimate. Bustul, realizat de sculptorul bârlădean Marcel Guguianu, a fost amplasat în fața casei profesoru lui Aron Pumnul, acolo unde, pentru o scurtă perioadă de timp, a fost găzduit și Poetul. Inaugurarea a avut loc la 17 iunie 1990, în prezența unor proeminente personalități din țară și de peste hotare: poeții Grigore Vieru și Ioan Alexandru, mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, președintele Ligii Culturale, Victor Crăciun, academicianul Vasile Tărâțeanu ș.a., precum și a unui numeros public.
      Peste alți zece ani, centrul Cernăuțiului avea să fie îmbogățit cu o nouă construcție monumentală dedicată lui Mihai Eminescu, de această dată fiind vorba despre o statuie realizată de sculptorul basarabean Dumitru Gorșcovschi. Autor a numeroase lucrări monumentale („Miorița”, „Jertfele foametei”, „Taras Șevcenko” ș.a.), acesta își încununează opera artistică cu cel mai iubit și totodată cel mai reprezentativ simbol al românilor de pretutindeni.
Poetul este întruchipat ca un tânăr și gânditor, „nu așa cum apare el în primele sale fotografii, ci așa cum mi-l închipui eu din poeziile sale”, după cum avea să mărturisească autorul. Este un Eminescu adolescentin, graţios şi fragil, emanând preaplinul de sensibilitate cu care cerul l-a dăruit. Amplasată la intersecția străzilor „Vatutin” și „Universității”, statuia a fost dezvelită la 15 iunie 2000, în prezența unor personalități din România, Moldova și Ucraina, precum și a unui numeros public.
Legat de inaugurarea acestui nou monument Eminescu, se cuvine să subliniem două aspecte care au umbrit evenimentul:
– în noaptea de dinaintea inaugurării, după ce statuia fusese învelită într-o pânză ce urma să fie îndepărtată a doua zi, o mână răuvoitoare (românii de la Cernăuți știu bine despre cine este vorba!) a scrijelit versurile poetului Mircea Lutic, versuri care fuseseră dăltuite pe spatele statuii la sugestia sculptorului Gorșcovschi. Și astăzi, „rana” din spatele statuii este ușor vizibilă, dar nu toți privitorii știu ce ascunde ea…
    – al doilea aspect se referă la atitudinea naționaliștilor ucraineni care, în ziua dezvelirii statuii, au arborat steagul lor galben-albastru în bernă, susținând că 15 iunie este o zi rușinoasă pentru Ucraina.
Și ca un făcut, nu la multă vreme după inaugurarea statuii, plăcuța montată pe soclu sub semnătura lui Eminescu, pe care fusese scris numele Poetului în limba română și anii săi de viață, a dispărut fără urmă. Ulterior, autoritățile locale nu au mai fost de acord cu propunerea de înlocuire a acesteia cu una nouă, permițând doar prinderea de soclu a literelor care formează numele Poetului, dar în limba… ucraineană. Și astăzi, la o privire mai atentă, se întrezărește urma ușor înnegrită lăsată de respectiva plăcuță, ca și găurile în care au fost înfipte cuiele care o fixaseră…

Bibliografie:
1.Gherasim Vasile – Solemnitatea desvelirii bustului Mihai Eminescu la Cernăuţi, în „Junimea Literară”, nr. 9-12, septembrie-decembrie 1930;
2.Grior Petru – Împământenirea Luceafărului (Istoria bustului lui Mihai Eminescu din Cernăuți), în „Libertatea Cuvântului” nr. 5, 3 decembrie 2010;
3.Macarie Victor – Efigia poetului Mihai Eminescu la Cernăuți – peripețiile unui monument, în „Monumentul”, Lucrările Simpozionului Național Monumentul – Tradiție și viitor, Ediția a VII-a, Editura Fundației AXIS, Iași, 2006;
4.*** Eminescu și Bucovina, Editura „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1943;
5.Ziarul „Adevărul”, 9 decembrie 1930.
Iconografia:
Tabloul 1
Bustul lui Mihai Eminescu (1930)
Inaugurarea bustului (7 decembrie 1930)
La bustul lui Mihai Eminescu (octombrie 2017)
Tabloul 2
La statuia lui Mihai Eminescu (octombrie 2017)
„Rană” nestinsă pe statuia Poetului…
Soclul statuii cu numele Poetului