Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Strugurii din via lui Aron Pumnul au rămas neculeşi…

    Primit pentru publicare: 15 Nov. 2017
    Autor: Ionel NOVAC
    Publicat: 16 Nov. 2017
    Procesare și adaptare: Dorina RODU
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    Strugurii din via lui Aron Pumnul au rămas neculeşi…

     

    La sfârşitul săptămânii trecute, printr-o fericită întâmplare am reuşit să ajung, pentru câteva zile, în “Mica Vienă din Bucovina”, oraşul în care aproape fiecare stradă aminteşte de un nume sau un eveniment românesc. Şi aşa cum îmi propusesem la plecarea din ţară, unul dintre obiectivele vizitate l-a constituit casa în care a locuit Aron Pumnul, cărturarul şi mentorul atât de iubit de Mihai Eminescu.

    Situată pe strada cu acelaşi nume, la numărul 19, casa este veche de aproape 200 de ani, fiind construită într-un autentic stil moldovenesc. Ea a fost locuită de Aron Pumnul încă din primii ani ai sosirii sale la Cernăuţi şi până la sfârşitu-i tragic şi prematur (12 ianuarie 1866). Sporadic, între 1858 şi 1866, aici a fost găzduit şi Mihai Eminescu, pe care Pumnul îl iubea foarte mult şi căruia, în ultimii săi ani de viaţă, îi încredinţase biblioteca gimnaziştilor.

    În prezent casa se află într-o stare avansată de degradare, de multe ori aceasta constituind loc de refugiu pentru persoanele fără adăpost. Deşi am găsit poarta de la intrare legată cu un lanţ încuiat cu lacăt, gardul care o protejează poate fi uşor sărit, fie de către oamenii străzii, fie de câinii care şi-au găsit adăpost în zmeurişul înalt din curte.

    În ultimii ani, casa profesorului Pumnul a constituit obiectul a numeroase iniţiative de reabilitare, care prevedeau inclusiv deschiderea aici a unui muzeu memorial. În 2014, premierul Victor Ponta, aflat în plină campanie electorală, a vizitat casa şi a promis că guvernul va aloca 250 mii de euro pentru renovarea şi amenajarea acesteia. Dar n-a fost să fie aşa, premierul pierzând cursa pentru preşedinţie, iar guvernul său va fi demis după tragedia de la “Colectiv”…

    În comunitatea românească din Cernăuţi se comentează şi faptul că, cu câţiva ani în urmă, a fost numit un director al viitorului muzeu. Dar, dureroasă constatare, deoarece de fiecare dată iniţiativele de la Bucureşti au rămas numai la stadiul de bună intenţie, persoana în cauză a ajuns astăzi doar păstrătoarea retribuită a cheii “muzeului”…

    Sar “pârleazul” şi intru sfios în curte. În dreapta, pe o alee din dale, năpădită de buruieni, veghează bustul Poetului, operă a sculptorului bârlădean Marcel Guguianu. La gât îi atârnă o bucată dintr-o panglică tricoloră, rămasă de cine ştie când. Un câine din zmeurişul din spatele bustului, deranjat de prezenţa mea inopinată, mă latră furios. În faţă, casa aflată în paragină, uitare, nepăsare…

    Trec pe sub bolta de vie, încărcată cu ciorchini negri şi mustoşi, urc sfios scările subrede şi mă opresc în cerdacul de lemn invadat de frunze uscate. În faţă şi în dreapta, două uşi vopsite în verde, “operă” a ultimilor locatari, blochează intrarea în casă. La un cât de mic efort sunt convins că ar putea fi repede descuiate. Mă uit prin geamurile prăfuite şi rămân stupefiat: pe jos, grămezi de tencuială căzută din tavan ori de pe pereţi, porţiuni putrezite de podea, pânze de păianjeni…

    În spate, “peisajul” este şi mai cutremurător: pereţi plini de igrasie, cu tencuiala căzută, geamuri gata să cadă din balamale, o magazie a foştilor locatari aflată şi ea în paragină, înconjurată de tot felul de resturi aruncate la întâmplare.

    Părăsesc cu durere în suflet casa lui Aron Pumnul, apăsat de condamnabila nepăsare de care dăm dovadă adeseori. Trec pe lângă bustul lui Eminescu şi, brusc, în memorie îmi revine “tragedia” bustului dispărut, în 1999, la Odessa. Aşa cum eu am putut pătrunde nestingherit în curtea casei, de ce nu şi o persoană rău intenţionată ar putea proceda la fel, fie în plină zi, fie la adăpostul întunericului, şi ar distruge sau fura bustul marelui Poet? Sau, Doamne fereşte, ar da foc casei nepăzite! Ori cine ştie ce altă grozăvie ar putea provoca…

    Anul viitor, la 27 noiembrie, se va aniversa bicentenarul naşterii lui Aron Pumnul. Sper că până atunci ne vom trezi la cruda realitate şi vom face ceva pentru a salva de la distrugere casa marelui cărturar, dar şi una dintre mărturiile cele mai palpabile a prezenţei cernăuţene a lui Mihai Eminescu. Doamne ajută!

     

                                                                   

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. PATROESCU MARIA spune:

      Cine sa-si mai aduca aminte de Aron Pumnul?
      Romanii au alte preocupari.Li-se abate atentia
      cu tot ce este incultura si prostitutie culturala.
      Daca ar exista posibilitatea aplicarii unui
      chestionar cu singura intrebare:CINE A FOST ARON PUMNUL?,
      raspunsurile ar fi catastrofale pentru natia romana.
      Putini stiu ca anul viitor serbam centenarul MARII UNIRI si
      emisiunile unor posturi TV si paginile unor ziare abunda in
      comentarii asupra editurii RAO.Jenant!!!!
      Pacat!!!!!
      Pierdem timpul cu impostorii si nu ne dam seama ca ne afundam
      in necunoastere.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5