Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    MUNȚI ALEȘI A FI ROMÂNI

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    MUNȚI ALEȘI A FI ROMÂNI

    Primit pentru publicare: 20 Ian. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 20 Ian. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    .

    Piscurile zvelte-n trup și a lor statură
    Ce unesc cer de pământ într-un nalt de zare,
    Peste vremea cea trecută, ani peste măsură
    Tot sfințesc iubita glie, sfântă așezare.
    Tot ce-i stană și e piatră, braț voinic ales
    Spre a fi un scut de vreme și zgoni dușmani,
    Și-au găsit lăcaș la noi și-apoi au purces
    Strajă fie țării mamă și celor sărmani.

    Lângă noi, românii toți, au păzit răzorul
    Și-a ferit tot ce-i necaz și of de amar,
    Ținând pavăză de jale și iubind poporul
    Și când anii au fost grei, țării pălimar.
    Nalți și dârji precum cei zei din abis de ceruri
    N-au clintit a da în lături când au fost nevoi,
    Apărat-au pe sărmani de tun și hangeruri
    Și-ngropat în al lor trup barbarii ciocoi.

    Ce-a fost moarte, ce-a fost Horă, viață ori născare
    Martori s-au ivit cu creste peste-a nost huzdup,
    Fie vreme cătrănită, ciacâră-n iscare
    Șad aproape, munți ai țării, suflet și cu trup.
    Ale lor păduri înalte ce tronează-n spor
    Sunt un suflu pentru țară, aer de plămâni
    De ar întreba oricine: cine-s dumnealor?
    Ei sunt munții cei aleși spre a fi români!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Virgil Ciuca spune:

      Munţii României

      Munţi prădaţi de aur, defrişaţi de codrii,
      Cu creste semeţe rămase golaşe
      Ne-au robit bancherii, ne furară lotrii
      Ţara e sub talpa hoardelor vrăşmaşe

      Codrii de arama şi ape din munte
      Nici nu mai răsună, nici nu clipocesc
      Au uitat de lege -cu stele pe frunte-
      Armate străine Ţara pângăresc

      Tineretul ţării rătăceşte-n lume
      Rămaşi fără scuturi, codrii sunt prădaţi
      Nu se mai respectă nici legi, nici cutume
      Paznicii pădurii sunt executaţi

      Ca o anatemă – cu capul plecat
      Poporul roman nu-şi găseşte cale
      Mai marele Ţării este un drogat
      Suflu rece-al morţii din munţi se prăvale!

      *
      Munţii României au fost desfrunziţi
      Jefuiesc pădurea neamuri de “turciţi”
      Preşedinţii ţării nu au ideal
      Apele şi Marea rămân fără mal

      Codrii ţării mele au fost defrişaţi
      Ne-au călcat pământul nişte sceleraţi
      Jefuiesc pădurea cete de tâlhari
      Ţara e condusă de hoţi şi samsari

      Fără noimă preoţi ne cântă prohodul
      La Preşedenţie s-a umflat borhotul
      Înţelepţii tării sunt nişte penali
      Au trădat poporul regi şi generali!

      Munţi prădaţi, Ţară trădată
      Şi de regi şi de Armată!

      Virgil Ciucă
      Bucureşti
      27 ianuarie 2020

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5