Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Alt poem  dedicaţie

Amurg cu Ludmila

De atâta căutare, m-am rupt din trup.
Nechemată,
se topea peste ochi înserarea.

Absorb nestingherit apusul
extrag culorile,
le amestec în căuşul palmei drepte;
cu mâna stângă flutur umbrele
disimulate pe o pânză furată din noapte.

Iau şi căteva pensule
pentru degetele lucrătoare, câte una.
transpun pe fiecare parte a corpului tău
tonuri calde, rupte, cu tente de carmin în relief
şi-n final îngroşez liniile curbe exterioare,
cele interioare rămân subţiri
aproape nevăzute din tuşe.
Conturul îţi alunecă
pe suprafeţe mângâiate de raze
o decupare din crepuscul.

Lumea-ţi recunoaşte alura
în asfinţit
cum cobori apăsată de mândrie
dealul viei
cu bulgări din soare
pe braţe.

Dle. director Ion Istrate, v-am trimis  un  poem  pentru publicare în revista de cultură ” Luceafărul ” din Botoşani.
Cu multă consideraţie,
Nicolae Vălăreanu Sârbu
Sibiu,  13.09.2017.