Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: POEME

    Nicolae Vălăreanu Sârbu
    POEME  

     

     

    Sămânţa verbelor de lumină

    Nu ştiu ce mişcări îndreaptă eroarea,
    auzi în tine clopotul durerii
    cum bate rar şi cu ecoul departe
    în măruntaiele adânci ale fiinţei.

    Te văd cu ochiul adormit pe cuvinte
    cum scormoneşti în scorbura amintirii
    unde cuibul a rămas gol de vara trecută,
    şi prin memorie trec drumurile singurătăţii.

    Asemeni poemelor în gândul poetului
    cauţi sămânţa verbelor de lumină,
    liniştea se adaugă ca o libertate oarbă
    mai adevărată decât coapta ispită.

    Ruptă de raţiunea stresului obişnuit
    unde prezenţa şi absenţa stau la aceeaşi masă,
    scrii în fantastele clipe, poezii de suflet
    cu lacrimi învăluite în parfum de crini.

    Mă ia în stăpânire gândul

    Un arc se-ntinde cât un cer
    ce doreşte să cadă din el stele,

    luna rece seceră şi ea lumina
    flămândă ca o insulă naufragiată
    într-un pustiu de apă.

    În trupul tău o noapte ascunsă
    împarte întunericul şi-l aruncă afară,
    de se crestează pielea pe margini
    şi-mi intră sub ea atingeri subţiri,

    mai departe dospeşte răbdarea,
    se încheagă-n tăcere plăcerea
    rostirii unor cuvinte dorite.

    Mă ia în stăpânire gândul
    ce nu mă lasă-n răsfăţul barbar,
    îmi suflă prin oase cu vântul
    un cântec de miere ce se va sfârşi,

    apoi cineva trage zăvorul.

    Pe acoperişul unui veac

    Fulgeră ideea dincolo de gânduri
    se înnobilează durerea cu înţelegerea ei,
    în faţa judecăţii de conştiinţă
    sângele pregătit pentru viaţă
    în camerele de taină ale inimii
    se curăţă de mizeria care-l încarcă permanent.

    Pe acoperişul unui veac neintrat în istorie
    tăcerile aşteaptă agoniile care vor veni
    şi le strecoară prin pânza luminii,
    sub talpa morţii crapă coaja despărţirii
    se zdrobesc oasele nemuririi în lut,
    nimicul îşi rupe dinţii în lemnul crucii.

    Se consuma-n iubiri pasagere

    Noaptea lui nu avea somnul întreg
    se consuma-n iubiri pasagere,
    avea smalţul gros de întuneric sticlos
    şi pe arcade sprâncene de scrum,
    privea de dincolo prin geam
    pe catifea pulpe bogate.

    În lumea ei se înălţa ca o faţadă
    uitând să şteargă colbul,
    îndulcindu-se cu fructele altor nopţi
    rupte de nesomn.

    Se înstrăina în imperiul mierii,
    să capete o altă amprentă umbroasă,
    încerca să deschidă sipetul
    unde-l aştepta brăţara fermecată
    învelită în pânză argintată de in.

    Cu neliniştea vindecată de fantome
    ce o dădea şi la alţii,
    neted se dezlega de păcate
    ca o panglică de stele.

    Oraşul se plimbă amnezic

    Voi trece prin oraşul infestat
    cu senzaţii închise între ziduri
    ale unor singurătăţi umilite de speranţe,
    de lipsa fluidă de comunicare
    unde cuvintele nu pot fi vânate
    şi tăcerea se scurge prin pereţi.

    Oraşul se plimbă amnezic
    pe străzile bulversate de incertitudine,
    o masă amorfă de gânduri
    îşi caută fără ţintă norocul.

    Drumul meu este şi el rupt de ideal
    n-am venit c-un scop anume
    urmărind o bucurie ori tristeţe,
    ci mai degrabă
    o desfătare a privirii cu chipuri necunoscute.

    Oricum ferestrele sunt închise
    şi tot ce se petrece înăuntru
    lasă semne într-un joc de memorie,
    cântece ambientale îmi curg în urechi
    ca o câmpie vălurită de vânt
    într-o simfonie a înserării în necuvinte.

    În apropiere noaptea îmi sună cornul
    îndepărtatelor păduri foşnitoare,
    oraşul îmi pare o mare de lumini,
    plec din el împreună cu femeia iubită
    spre casa împietrită între dealuri
    unde sentimente de vis înmuguresc.

     

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5