Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: POEME. Am rămas cu gândul acolo

    Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

     

     

     

    POEME

     

    Am rămas cu gândul acolo

    S-au săturat de singurătate pietrele lunii
    fiecare stea pare imună
    te privesc dimineaţa cu ochii de rouă.

    Am trecut prin noapte ca prin sticlă
    afumată pentru eclipsă,
    am dorit să plec din oglinzi,
    dar tu te-ai opus.

    Am rămas cu gândul acolo
    unde trenurile trec în mare viteză
    şi nu vezi nicio gară.
    Am vrut să uit ce încet se duce timpul
    odată cu tine pe la noi.

    De când trăiesc fără aspiraţii,
    închis în cercul veşniciei închipuite
    zilele se pierd într-un gol de serviciu
    pentru care nu se bate nimeni,
    aşteaptă clipa spartă de întâmplare.

    Visul tău nu vrea nicio întâmplare.

     

    Unde-s pădurile de altădată

    Am un drum care trece prin cuvinte,
    se hrănește cu vorbe aruncate de trecători,
    de multe ori se pierde-n uitare
    apoi iese la suprafață cu pietre colțuroase.

    N-are nici măcar pomi pe margini,
    să-și lase umbra pradă odihnei
    îmi trag sufletul ca un cal bătrân
    nevoit să ducă soarele în șa.

    Doamne îmi zic, unde-s pădurile de altădată
    în care mi-am lăsat copilăria
    și am plecat la oraș?
    Toți ridică din umeri și sorb din cafea
    trăindu-și clipa vulgar.

    Nici eu nu mai sunt, nici drumul,
    doar timpul și locul schimbate.

     

    În sângele înmiresmat

    M-am împământenit sub moștenirile timpului,
    încerc să-mi echilibrez pofta de căutare
    ce nu mă lasă să odihnesc.
    Tu îmi aduci la masă necuvintele,
    să mă irosesc în iubire ca pietrele-n ape
    când vin furtunile turbate.

    Poate-i ceva ascuns
    în sângele înmiresmat
    pe care cerul nu-l înțelege.

    Întorc drumurile spre alt orizont
    pe unde am intrat liber în lume,
    păsările se miră și cântă-n același ritm
    dinainte de a mă fi născut.

    Nimeni nu mă oprește să cultiv
    semințele care m-au adus pe lume.

     

    Suntem învingători de ocazie

    Nu pot să cred că m-am născut atât de frumos
    într-o dimineața anostă din decembrie
    ce-mi înghițise solstițiul de iarnă.

    Așa am auzit povestind femeile la gura sobei
    cu flăcări pe fețele smochinite de iubiri
    ori de trădări vechi. Spun toate astea
    cum aș alunga vântul din grădini. Știu
    în ce parte se îndoaie o femeie fără să-l
    prigonească pe bărbat.

    Ne-nchidem în tăceri să nu scoată fum
    și apoi ne dăm peste cap de așteptare,
    suntem învingători de ocazie,
    pe cele mai multe le pierdem.

    Sufletul ni se spală de amintiri,
    dar nu rămâne niciodată imaculat.

     

    N-am niciun orizont numai al meu

    Acolo întotdeauna se împart apele vieții,
    a mea face meandre și nu-i bună de băut,
    a ta sare peste stânci și-și face loc printre noi
    celelalte se duc și se pierd în pustiu.

    De multe ori nu-s în apele mele
    le sec pe ale tale și le mut cursul
    trăiesc într-o permanentă sete de izvoare.

    Tara în care mă desfășor are tot felul de stavile
    care te așteaptă după fiecare colț,
    tot ce se întâmplă e ca într-o moară
    de măcinat gânduri.

    Trec pe sub poduri, trăiesc sub ele,
    n-am niciun orizont numai al meu,
    de la lume niciun sprijin
    de la mine speranța mereu mutilată
    de la tine o dragoste păcătoasă.

     

    Doar cu alte trăiri

    Tu mesteci cuvinte,
    le storci până iese esența
    apoi îți desenezi sufletul
    cu dezamăgirea strânsă-n inima rănită.

    Nu știu cum să te vindec repede,
    ești îndărătnică și nu vrei nimic
    a rămas stăpână pe tine revolta,
    pofta nebună de a te răzbuna
    pe propria făptură.

    Golul din interior se umple
    doar cu alte trăiri
    în care să se verse însuflețirea caldă
    a unui crâmpei de lumină.

     

    Acasă nu era nimeni

    Când moartea a venit să-i împrumute coasa
    totul era cosit, chiar și otava,
    fânul era strâns în baloți rotunzi,
    acasă nu era nimeni,
    oamenii erau la ziua recoltei.

    A plecat repede, o lătrau câinii
    care o simțeau plină de răutate,
    bătrânii oricum nu-i vedeau trupul
    și așteptau în suferință
    cu ochii deschiși în gând, sfârșitul.

    Timpul era deluros ca un val legat de altul
    în marea liniștii singurătate
    unde se îneacă negrele corăbii
    cu catargul vieții rupt.

     

    Femeie a ploii şi ninsorii

    Femeie a ploii și ninsorii,
    Nu știu de ce te-ntorci din drum
    Toamna când pleacă-n sud cocorii
    Și serile au miros de scrum.

    În crame dau vinurile-n fiert,
    Vânturile scârțâie-n uluci,
    Îmi ceri pe semne să te iert
    Că n-ai plecat de flori de nuci.

    Cu sfânta încredere-n cuvânt
    Accept ca eu să-ți fiu ursitul,
    Fă pasul mare pe pământ
    Când ai în brazdă nesfârșitul.

    Așteaptă iar ninsori și ploi
    Cu nori negri, ori albi ca varul,
    Să treacă peste sat, la Dăbeloi
    Unde am cernut demult amarul.

     

    Soare-n ferestre

    Se așază soarele-n ferestre,
    florile surâd și se înclină pe rând
    cu gingășia unui dans de pasăre.

    Într-o vreme cînd vin fluturii aurii,
    să scuture roua dimineților de vară
    grădinile îmbracă veșminte de smarald.

    Lumina-i cristalină pe toate fețele,
    o piramidă şlefuită
    în care te vezi ca-n oglindă.

    E dincolo de de cuvinte
    trăirea care izvorăște din inimi
    cu lăuntricul bucuriei de a fi
    pe aripile cântecului ce te înalță
    într-o lume cu alte dimensiuni.

                               Sibiu,  02.08.2017.   



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5