Nicolae Vălăreanu Sârbu: ,,Poeme cu delfini”

Nicolae Vălăreanu Sârbu
,,Poeme cu delfini”

Un delfin zburător

Am întârziat să mă nasc din rădăcini,
caut sămânţa care crapă la întrebări
puse cu capul sub ghilotina timpului
şi n-am răspunsul de la botez
prin care mă lepăd de moarte
într-un univers paralel.

Poate cineva îl ştie
şi unelteşte cu el
miracolul din cântecul de leagăn.

Strâng lumina cerului în vase de lemn
de la via răstignită pe dealuri
şi mă rog inimii să adopte
un calendar fără întâmplări
prin care apele mi se varsă-n zile
să devin un fluviu de iubire
în care înoată oamenii.

Tu iubito îmi înoţi prin trup,
un delfin zburător.

Delfinul din mine

Îmi număram silabele şi una s-a topit
în miezul cuvântului.

Încerca să-şi epuizeze cântecul pe note
şi noaptea o înfăşura în albastru.

Dimineaţa mi-a acoperit ochii,
braţele au înflorit în pomi,
gândurile au căpătat aripi de păsări
care-mi ciuguleau din inimă.

Drumul s-a lungit sub tălpi,
picioarele n-aveau paşi,
aveau aripile unui delfin
şi întinderea era de apă.

Nişte voci îmi mângâiau mirate
evoluţia preexistentă în mister.
Nicolae Vălăreanu Sârbu,
Sibiu, 29.11.2016.