Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: ,,Poeme îndemn”

    Nicolae Vălăreanu Sârbu

    ,,Poeme îndemn”


     

    Deschideţi ochii mari!


    Când se lasă o boare de pădure înverzită
    peste piaţa oraşului somnambul
    cuprins de remuşcările mulţumii de porumbei
    care vin la ciugulit firimiturile
    unei civilizaţii şterse de avuţie,
    se pornesc oamenii străzii la cerşit
    câte o urmă de bunătate de la trecători

    Totul este o fierbere fără foc,
    o mâhnire scursă din ochii nepăsători,
    o luptă între inşi diferiţi ca preocupări
    care rup timpul în bucăţi şi-l împart
    dar n-au cui fiindcă e o delăsare permanentă,
    nu-l interesează pe nimeni de clălalt
    nu protestează, tace şi se complace în uitare.

    Dar cine ne poate ajuta,
    ar trebui să fie altfel decât noi
    şi nimeni nu face un pas în faţă
    nu se ridică deasupra să-l recunoaştem
    şi să-l urmăm orice s-ar întâmpla.

    Găsiţi astfel de oameni, ei sunt,
    deschideţi ochii mari!
    Te îndemn să-ţi asculţi
    Eu te-am găsit c-o aură tristă
    prinţesă fără pretendenţi, plecaţi din urbe,
    ochii mei s-au pierdut cu firea
    într-o privire ademenitoare, răcoroasă ca seara,
    plină de proaspete arome suave.
    Măreţia şi frumosul se plimba pe alei
    cu trandafirii învăluiţi de culori aprinse,
    stropi prin aer din fântâni ţâşnitoare
    îi dau singurătăţii un imbold la visare.
    Nu-ţi voi spune nimic necunoscut
    în limba cuvintelor care se rup din poeme
    şi curg ca firele de nisip în clepsidră.

     

    Te îndemn să-ţi asculţi


    glasul inimii rămas pradă tăcerii,
    rămâi o lumină care alungă umbra seacă
    şi o trece peste apa pietrelor albe
    cu neobosită mişcare.
    Prin anotimpuri trăgându-se unul pe altul
    peste amiezele sufletului îmbogăţit,
    tu surâzi c-un surâs trist
    ca o toamnă întârziată-n trup
    cu fructele neculese
    şi ele cad.

    Nu uita că totul se naşte şi moare


    E neostoită întinderea pe care-o cutreier
    paşii mei sunt atât de mărunţi,
    nu pot să-mi ajung din urmă gândul.

    Ai grije femeie să nu mă îndepărtez de tine
    ca o tăcere de sunetele viorii,
    s-ar întâmpla acel hiatus între vocalele noastre sonore
    şi n-am putea fi îndrăgostiţii din poveste
    cei care aduc pe buze sărutul
    şi în trup vigoarea acea lăuntrică
    care împrospătează lumea,
    îi dă izvorul ca unei fântâni
    în mijlocul câmpiei arse.

    Nu uita că totul se naşte şi moare
    timpul trece uituc pe drumul său nesfârşit,
    pune-ţi cuvintele în coşul viitorului
    măcar câţiva să creadă că ai existat
    când alte urme se vor şterge.

    Nicolae Vălăreanu Sârbu,
    Sibiu, 21.11.2016.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5