Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

     Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: POEME. mă-ntorc în cuvinte …

    Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

     

     

     

    POEME

    mă-ntorc în cuvinte

    am înotat prin apele timpului până la mările spaţiului
    nimeni nu m-a oprit să caut răspunsuri
    la care nu s-a gândit
    originile pământului rupte din soare
    au pietre care povestesc
    lumina ajunsă la noi
    ne face să-i îmbrăţişem căldura.

    cerurile se mişcă
    odată cu necunoscutul
    şi aşteaptă

    prind gândurile într-un mănunchi
    şi le ofer creatorului
    lumea nu-şi recunoaşte limitele
    şi face paşi repezi pentru depăşirea lor

    mă-ntorc în cuvinte
    şi caut sensurile cele mai adânci
    care izvorăsc din fântânile universului
    în microcosmosul minţii umane.

    în orele cu clipe înalte

    doar zvâcniri dintr-un impuls sălbatic
    îmi pun sângele în mişcare
    o întindere cât o câmpie între maluri necunoscute
    e traversată de ploile de dor
    care nu ştiu să aştepte
    nici dacă întâlnesc stavile
    şi le rup

    lucrurile uneori se precipită
    de nu ştii ce o să se întâmple
    şi aceasta e starea în care păşeşti
    pe nisipuri de vânt.

    în orele cu clipe înalte
    când mă învăluie teama de întuneric
    căldura trupului tău
    alunecă spre mine o vulpe şireată

    mă răzbun cu ochii

    am notat să nu uit ziua întâlnirii
    deşi nu-s convins cum s-a petrecut totul
    şi cum zboară păsările împreună
    cred că este ceva la mijloc
    de-mi împart sufletul cu tine
    şi tu mi-l pui pe rană şi aştepţi vindecarea.

    orice împlinire se umple cu tine
    de nu mai ştiu să respir
    trenul trece prin gara pustie
    şi lasă un vagon

    mă rup de obişnuinţe şi încerc ceva nou
    în care te înscriu în cercul înalt
    ce se rostogoleşte prin timp
    şi tu vrei să-l opreşti
    cu două degete subţiri şi flămânde.

    nu-mi mai încap cuvintele în vorbe
    mă răzbun cu ochii
    pe trupul tău ca un crin îmbobocit

    cu viteza rece a luminii

    las urmele să vorbească
    caut alte forme de viaţă
    în spaţii încă îndepărtate şi necunoscute
    unde gravitaţia are alte legi.

    nu-mi rupe posibilitatea
    ea există
    convingerea nu se lasă înşelată
    ea urcă-n spirală prin timp
    lumina mi-a întărit toate demersurile
    care se cer îndeplinite-n fapt

    tu caută-mă-n viitorul care se apropie
    cu viteza rece a luminii
    să-l primim fără teamă acasă

    desculţă prin ierburi

    cu degetele catifelate şi moi
    îmi mângâie cerul dorinţelor
    înstelat în fiecare noapte

    gândul strânge în ochi imaginea
    ascunsă de doruri de vis
    lumina nu mă lasă să dorm
    în veacul acesta fără acoperiş
    când ploaia se lasă purtată
    despletită peste păduri şi câmpii

    mă îmbăt cu privirea la pândă
    să rănesc orizontul c-o lacrimă
    prinsă sub arcul curcubeului de apă
    de unde un plâns de frunze
    se aude în fiecare dimineaţă
    cum suspină pe cărările timpului

    tu umbli descultă prin ierburi
    şi mă chemi să îndrăgesc apusul
    după care se perindă nopţile
    prin dragoste în vârful picioarelor

    prezentul rupt

    ai plecat cu inima mea-n palme
    nu te-ai mai uitat înapoi
    cum o fac şi păsările în fiecare toamnă
    dar nu este ultimul drum să-l plâng
    munţii ştiu şi visează-n tăcere
    la lumina rămasă deasupra de nori.

    rana mea de întuneric se termină-n cer
    unde se vindecă dintr-o suflare.

    zilele trec în vârful picioarelor
    prin suferinţele şi bucuriile oamenilor
    gândurile îmbracă haine de lucru
    şi nu mai aşteaptă startul

    la fiecare atingere totul se mişcă
    capătă înălţime zborul
    flămânzii n-au timp de aşteptare
    ei dau semne să rupă prezentul

    miroase a busuioc uscat

    sting focul şi mă culc pe o pagină albă
    lasă-mă să visez tot ce voi scrie
    nu mai am nicio muză ursită
    şi nici patimi

    noaptea îmi va pune sub cap foşnet de ierburi.
    mătasea are ochii mari şi trece vântul
    cândva mă învelea în iubiri vinovate
    azi numai rătăciri
    în care nu mă mai cauţi
    ai ruginit.

    uită-mă
    împarte toate trăirile frumoase
    şi lasă-mă să odihnesc în amintire
    ca o perlă în cochilia de scoică.

    Eu le ascult cântecul

    M-am tăiat şi prea mult sânge n-a curs
    mai mare temerea
    faţă de durerea provocată.

    Când sutura s-a terminat normal şi frumos,
    am simţit fiorul mândriei în corp
    ca o pâine aburindă sub prosop.

    Răscolit din fire ca un şarpe călcat pe coadă
    am păstrat linia ondulată agresivă
    şi de atunci ascult orice foşnet
    care poate să-mi trezească pădurea
    în care sunt numai ochi şi urechi
    la pândă,
    până şi frunzele vibrează
    cu nervurile întinse la soare,
    eu le ascult cântecul.

    Caut alte forme de exprimare

    Mi-am pus numele în faţa cuvintelor
    apoi am ales verbele care mă iubesc,
    pe file albe gândurile îşi refuză tăcerea
    dar rămân nescrise.

    De când m-am înrolat în muritorii de rând
    în casa sufletului am avut linişte,
    nicio apă nu şi-a făcut de cap deşi malurile sunt surpate
    şi sălciile adoptă păsări de noapte,
    străzile urcă spre oraşul vechi.
    inima mea tânără a rămas pe o bancă de lemn
    care nu mai este,
    a rămas doar amintirea fluidă ca o miere
    ce curge prin timp.

    Lumea s-a schimbat, a căpătat altă mască,
    dar s-a îndepărtat de sine.
    Caut alte forme de exprimare
    prin care să mă împlinesc în ceea ce cred.
    Îmi pare rău pentru nepăsarea în care locuim
    izolaţi în aerul plin de temere
    în care rămânem goi în singurătate,
    fără dragostea pusă la dospit
    în lăuntricul mort de viu.
    Nimeni nu ne iartă de lipsa de curaj
    de a trăi clipa fulminant
    ca pe o comoară ce se pierde,
    avem fiecare şi minte şi braţe
    care pot fi folosite când se impune.

    Demult în mine creşteau munţii
    azi tac şi alunecă
    pe văile celeste.

     

                                          Sibiu,  09.08.2017.   

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5