Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu. Poeme: Pe un ram noduros de suflet

    Nicolae Vălăreanu Sârbu

    Poeme

     

     

     

    Pe un ram noduros de suflet

    Dimineaţa iese în cădere pe ferestrele nopţii,
    într-un târziu se trezesc şi cântă cocoşii,
    bat clopotele cu sunete sparte cu ciocanul,
    spiritul zilei aşteaptă trecerea orelor de meditaţie.

    Păcatele m-au adus până azi călare pe caii soarelui,
    iertarea lor mă aşteaptă în cer,
    nicio moarte nu ştie mai mult decât pămânul
    unde rămân o vreme urmele omului
    din care curg râurile sângelui.

    Lumina m-a răsfăţat cu darul cuvântului,
    pesemne sunetele le-am cules din zbor
    şi s-au cuibărit într-o vioară
    pe un ram noduros de suflet
    să dea glas gândurilor.

    În slava şi misterul care se naşte,
    nimeni nu-şi îngăduie să caute
    acolo unde ceasurile se opresc şi pornesc singure
    cu acele pe cadranul inimii unei femei.

     

    Cu înserări învăluite de crini

    Bucăţi decupate din frumos
    în figuri geometrice amestecate,
    au şi ele trăiri în unghiuri ascuţite
    de parcă nervii ar vrea să recompună ceva deosebit
    şi sângele priveşte cu roşeaţă-n obraji,
    dragostea pentru care a curs frenetic
    cu o nelegiuită bucurie de viaţă.

    Nici nu ştiu cum să-mi adorm bucuria
    în cuvintele nepereche lăsate vraişte
    din care nu ştiu ce să fac,
    poeme ale luminii sau cântece de suflet
    cu înserări învăluite de crini
    în arome tari şi praf galben de petale
    pe aripi de fluturi albaştri.

    Tu aşteaptă-mă la porţile nopţii
    unde inimile pereche sunt pe aceeaşi bătaie
    ca şi clopotele cu ecoul lor.

     

    În dimineţile cu ferestre pe ochi

    Din greşală am tăiat aerul care se respira din cer,
    acum privesc răpus de întâmplare
    şi nu mă regăsesc în centrul atenţiei,
    păşesc târşindu-mi paşii spre puncul de înâlnire
    cu simţurile care mă înalţă
    şi mă închin ţie Doamne cu aer divin.

    În dimineţile cu ferestre pe ochi
    stau într-un gând şi scormonesc în adâncuri,
    caut cu mâinile pacea ta dătătoare de viaţă,
    visul va ieşi ca o pasăre din scorbura timpului
    cu aripile desfăşurate peste inima mea
    închisă într-un cuvânt.

    Dar tu n-ai nevoie de cuvinte,
    ai nevoie de crezul
    prin care îţi mărturisesc cu sufletul
    trecerea prin vămile iubirii din ziduri
    unde îngerii sunt călăuze.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5