Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu: ”Sârbu Poemele luminii”

    ValareanuNicolae Vălăreanu Sârbu
    Poemele luminii

     

     

    Lumina inimii


    Noaptea în care am prins viaţă
    era cu o săptămână înainte de naşterea mântuitorului
    într-un început de iarnă fastuoasă.

    Se desprindeau magii de treburile zilnice,
    urmăreau semnele cereşti,
    steaua cea mai luminosă călătorea.
    Craii au urmat-o, sigur şi mama cu gândul,
    oamenii se bucurau şi aşteptau minunea
    cu tot ce înseamnă bucurie şi laudă
    primeniţi să audă vestea cea mare,
    încă din ajun de crăciun
    când soseau piţărăii pe la casele lor ca oglinda,
    să le semene cu belşug.

    Atunci a intrat în mine satul,
    colindele lui
    şi noaptea de crăciun a devenit
    lumina inimii până azi.

     

    Lumina îmi coboară prin sânge


    E grotesc
    să te strig cu partea mea de gînd lipsă,
    eşti prea departe şi auzi doar sferele
    rostogolite,
    carul mare îşi fixează osiile paralele
    şi stelele stau la rând.
    Lumina îmi coboară prin sânge
    şi pulsează prin inimă, zodie de săgetător,
    nervii nu mă cruţă,
    luna ca o potcoavă de cal aurită
    îmi lasă o deschidere prin simţuri,
    orele nopţii se dilată-n ceasuri
    şi somnul mi-e plin de tine
    ca de nisipul măcinat într-o moară
    din care lipseşte pustiul.

    Îmi zic,
    cum poţi să induci nopţile tale de frustrare
    şi laşi pe drumuri aşteptarea,
    de mă scufund în propriile cuvinte
    într-o limbă necunoscută.

    Mă rup din această limbă
    ca un ram prea încărcat de fructe,
    din cuvinte o să-mi fac un scut,
    să am cu ce să mă apăr
    de săgeţile veninoase ale lumii
    şi tu să te convingi
    cu cine împarţi melancolia.

     

    Lumina ce dă aripă culorii


    În ceruri urcă drept închipuirea
    Peste satul cu veşnicia în urechi,
    Bat clopote cu sunetele vechi
    Şi-mi sapă prin memorie uimirea.

    Dimineaţa vin fluturii să soarbă
    Roua bucuriei, nectarul dulce al florii,
    Lumina ce dă aripă culorii,
    Greierii de-atâta cântec dorm în iarbă.

    Fructele-mi sorb căldura, sunt în pârg,
    O să mă duc cu ele joi la târg
    Şi din restul mi-asigur băutura.

    Am să mă vindec de propria durere
    Dar o să rămân cu-n fel de mângâiere
    Că n-am întrecut deloc măsura.

    Nicolae Vălăreanu Sârbu,
    Sibiu,23.11.2016.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5