Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Nicolae Vălăreanu Sârbu: ,,Poemele visării”

ValareanuNicolae VĂLĂREANU SÂRBU
Poemele visării

 

 

 

Visare într-o zi de vară



Ploile mărunte îşi sterg fruntea de nori,
straturi de ceaţă se ridică pe coridoarele cerului,
neliniştite formele de relief se ţin strâns de mâini.
O muselină fină îmbracă orizontul dinamic
şi se desfăşoară peste umerii goi ai munţilor,
pădurile coboară odată cu apele învolburate
pe văi până-n spinarea dealurilor spre câmpiile de praf ale tăcerii.
Se umplu de visare pleoapele de rouă ale dimineţilor
unde păsările, cântăreţi profesionişti exersează de zor
în mirabilul cor condus de privighetori şi ciocârlii.
Luna mai în trăsuri de flori trece pe drumuri,
topeşte-n urmă miros ameţitor de liliac şi mărgăritar,
lumina, o regină ivită din cochilia soarelui
sărută pămăntul pe buzele uscate şi negre
şi lasă fluturii să-şi serbeze singura zi
în care-l prind sub aripi, aburi de ierburi.
În inimi dorul mângâierii gleznelor subţiri
se-aprinde în atomii de dragoste ai sângelui
şi muşcă din carnea moale a dorinţei,
o dizolvă în libertatea simplă a cuvintelor
odată cu întemeierea unui imperiu-n amiază.
Se face seară-n suflet şi crepuscul în priviri,
în stepa somnului freamătă caii vântului,
mantia întunericului mă acoperă de ploi
şi-mi spală lanurile cu emoţii de iubire.

Noapte de vis



Aş zice să lăsăm iarba să crească-n inimi
s-o pască caii nopţii de pe malurile râurilor de sânge,
trec umbrele singurătăţii prin copilăria cuvintelor
şi prind în palme silabele cântând în frunză.
Se limpezesc în izvoare picioarele tale subţiri,
aburul le cuprinde muşcând din aerul rece
de se-aprinde pielea şi arde cu volte diafane.
Noaptea ia forma reliefului şi se curbează sălbatic,
cerul coboară cu stelele pe case şi păduri
şi se joacă cu razele de lumină foşnitoare.
Păsările stau în frunzişuri cu ochii la secera lunii,
aşteaptă să se deschidă porţile dimineţii.
Sub pleoapele ochilor se topeşte mototolit întunericul,
libertatea capătă misterulul zborului înalt.
Ziua se prezintă bucuriei pe braţele soarelui
iar muzica ierburilor în freamăt de vânt
se acompaniază cu păsările strânse-n orchestră,
concertul fericirii a început furtunos.

Visele sunt inundate de lumină



Noaptea nu-şi mai înţelege întunericul obişnuit
şi se plictiseşte de o apucă somnul,
visele sunt inundate de lumină
aşa cum este inima femeii tinere,
care priveşte dintr-un balcon, bărbaţii în trecere.

Apoi se închide între pereţii jupuiţi,
fredonează un cântec melancolic şi trist.
Un tablou strâmb pare să aibă o lacrimă-n ochi,
priveşte spre fereastra care n-a fost deschisă niciodată
fiindcă nu dă spre stadă
şi strada este singura care îndepărtează singurătatea.

Luminile oraşului se văd peste linia ferată
dorite cu o foame de dragoste.
Când vine cineva totul se transforma dintr-o dată,
femeia capătă o înfăţişare de lup flămând
care s-a pierdut de prea multe ori în pustiu.

Are-n ochi o sclipire ce iese verde la suprafaţă
şi se înalţă mlădioasă pe picioarele lungi
ca o floare într-o zonă sălbatică
ce înfloreşte rar.

 

Nicolae Vălăreanu Sârbu,     
Sibiu, 31.10.2016.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5