Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: ,,Poemele visării”

    ValareanuNicolae VĂLĂREANU SÂRBU
    Poemele visării

     

     

     

    Visare într-o zi de vară



    Ploile mărunte îşi sterg fruntea de nori,
    straturi de ceaţă se ridică pe coridoarele cerului,
    neliniştite formele de relief se ţin strâns de mâini.
    O muselină fină îmbracă orizontul dinamic
    şi se desfăşoară peste umerii goi ai munţilor,
    pădurile coboară odată cu apele învolburate
    pe văi până-n spinarea dealurilor spre câmpiile de praf ale tăcerii.
    Se umplu de visare pleoapele de rouă ale dimineţilor
    unde păsările, cântăreţi profesionişti exersează de zor
    în mirabilul cor condus de privighetori şi ciocârlii.
    Luna mai în trăsuri de flori trece pe drumuri,
    topeşte-n urmă miros ameţitor de liliac şi mărgăritar,
    lumina, o regină ivită din cochilia soarelui
    sărută pămăntul pe buzele uscate şi negre
    şi lasă fluturii să-şi serbeze singura zi
    în care-l prind sub aripi, aburi de ierburi.
    În inimi dorul mângâierii gleznelor subţiri
    se-aprinde în atomii de dragoste ai sângelui
    şi muşcă din carnea moale a dorinţei,
    o dizolvă în libertatea simplă a cuvintelor
    odată cu întemeierea unui imperiu-n amiază.
    Se face seară-n suflet şi crepuscul în priviri,
    în stepa somnului freamătă caii vântului,
    mantia întunericului mă acoperă de ploi
    şi-mi spală lanurile cu emoţii de iubire.

    Noapte de vis



    Aş zice să lăsăm iarba să crească-n inimi
    s-o pască caii nopţii de pe malurile râurilor de sânge,
    trec umbrele singurătăţii prin copilăria cuvintelor
    şi prind în palme silabele cântând în frunză.
    Se limpezesc în izvoare picioarele tale subţiri,
    aburul le cuprinde muşcând din aerul rece
    de se-aprinde pielea şi arde cu volte diafane.
    Noaptea ia forma reliefului şi se curbează sălbatic,
    cerul coboară cu stelele pe case şi păduri
    şi se joacă cu razele de lumină foşnitoare.
    Păsările stau în frunzişuri cu ochii la secera lunii,
    aşteaptă să se deschidă porţile dimineţii.
    Sub pleoapele ochilor se topeşte mototolit întunericul,
    libertatea capătă misterulul zborului înalt.
    Ziua se prezintă bucuriei pe braţele soarelui
    iar muzica ierburilor în freamăt de vânt
    se acompaniază cu păsările strânse-n orchestră,
    concertul fericirii a început furtunos.

    Visele sunt inundate de lumină



    Noaptea nu-şi mai înţelege întunericul obişnuit
    şi se plictiseşte de o apucă somnul,
    visele sunt inundate de lumină
    aşa cum este inima femeii tinere,
    care priveşte dintr-un balcon, bărbaţii în trecere.

    Apoi se închide între pereţii jupuiţi,
    fredonează un cântec melancolic şi trist.
    Un tablou strâmb pare să aibă o lacrimă-n ochi,
    priveşte spre fereastra care n-a fost deschisă niciodată
    fiindcă nu dă spre stadă
    şi strada este singura care îndepărtează singurătatea.

    Luminile oraşului se văd peste linia ferată
    dorite cu o foame de dragoste.
    Când vine cineva totul se transforma dintr-o dată,
    femeia capătă o înfăţişare de lup flămând
    care s-a pierdut de prea multe ori în pustiu.

    Are-n ochi o sclipire ce iese verde la suprafaţă
    şi se înalţă mlădioasă pe picioarele lungi
    ca o floare într-o zonă sălbatică
    ce înfloreşte rar.

     

    Nicolae Vălăreanu Sârbu,     
    Sibiu, 31.10.2016.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5