Orice încercare nu te lasă să te desfăşori
scoate din ea un fel de reţinere mută
pe care nu poţi să o dai la o parte dintr-o dată
ca pe o haină veche ruptă-n coate.
Mâinile tale te îndeamnă să rupi pragurile,
să treci dincolo
chiar dacă o să-ţi îngropi bunul simţ
în mocirla unei existenţe precare
cu o risipă de intenţii bune.
Cum poţi înfrânge nepăsarea bolnavă
în care nimic nu se clinteşte din loc
nici printr-o încălcare a libertăţii de acţiune
pentru care moare întreaga fiinţă.
Ca să te scoţi din letargia zidită-n timp
n-ai angrenaje de punere-n mişcare a voinţei
totul este anihilat de lipsa de încredere,
de lipsa de orizont oferit prin minciună,
de nemişcarea care te ţine pe întuneric,
să mori fără să ştii de ce.
Ori această imunitate la reacţie
e imposibil să o depăşeşti
dacă te formează zilnic neprelucrat,
nemilos şi crud
în faţa grotescului plăcerii
care te asaltează de peste tot.
Sibiu, 14.05.2017. |
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania