Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nimic nu se dărâmă, doar se înalţă

    Nimic nu se dărâmă, doar se înalţă
    Nopţile se perindă monotone,

    o linişte se descompune şi curge din pereţi,
    nu se poate locui casa bântuită
    fără să deschizi larg ferestrele,
    să pătrundă sunetul stelelor
    şi lumina lunii.

    Catedralele cerului se simt goale,
    în ziduri poartă duhurile Anelor lumii
    ce-şi cer eliberarea
    să-şi ierte pe bărbaţii ziditori,
    să-i cheme la ultima liturghie
    înaintea plecării-n mănăstirile cosmice
    la penitenţă.

    Rugile din cuvintele lor au picioare de plumb,
    greutatea sub care se zbate pământul
    putrezeşte în oasele timpului,
    nimeni nu se încumetă
    să cântărească piatra lumii
    cu inima zdrobită.

    Aici a intervenit lumina,
    se lucrează ziua şi noaptea,
    nimic nu se dărâmă, doar se înalţă
    până prinde conturul din gândul de început
    în care păşesc turlele spre infinit
    cu păsări cu tot.
    Clopotele se declanşează singure,
    clipele plâng cu sunete sparte
    alungate în moarte să se întregească.

    Înainte de a-şi lepăda pielea
    în sângele trupului din alt trup,
    şarpele creşte în umbra lemnului uscat
    care riscă să se aprindă
    şi odată cu el pădurea.

    Cerul rămâne cu respiraţia rănită,
    o zeiţă a memoriei
    veghează cum se îngroapă
    fărădelegea sub nisipul mişcător
    al pustiului orb
    şi se retrage din lume.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5