NINGE ÎNFLORIT
Autor: Teodor Epurelnvitaţie la lectură
NINGE ÎNFLORIT
De sub genunchii lunii cu nori grei
Cădeau fulgi de nea tot mai mărunţei
Fulgii bezmetici tot se răsuceau
Iar sătenii în zbateri de vis dormeau.
Ningea înalt,alb,ningea înflorit
Câmpurile,ceruri albe-au devenit
Ningea peste pădurile tinere,
Şi balada prin ninsori s-aude.
Mâna aspră a cerului pogoară
Peste obrajii îngheţaţi de zăpadă
Vântul şuieră-n urechi dimineaţa
De bărbi se agaţă chiciura, ceaţa
Din depărtări s-aude căzând gerul,.
Ca pe-un buştean iarba despică cerul,
Fumul caselor suie liniştit
Pe cărările cerului nesfârşit.
Pământul s-a netezit,s-a primenit,
Fortăreaţa recoltei s-a sfârşit
Soarele e o stea mai depărtată,
Culoarea în aer e ca o pată.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

