NOAPTEA DE SÂNZIENE

NOAPTEA DE SÂNZIENE

E noaptea cea mai frumoasă de vară,

Stelele pe pământul reavăn coboară,

Luna apare ca un sitar rătăcit,

Marea e un trup de ispite poleit.

E noaptea cu miros de sânziene,

Îmi picură rouă rece din gene,

Trupurile lor fragile sunt rupte

De mâini plăpânde cu dor plămădite.

Macii se deșteaptă cu greu în depărtări,

Grâul își logodește spicul în zări,

Cucii distrați-n plopii negri gâlgâiesc…

Fulgerele pe cerul înnorat țâșnesc.

Noaptea își rup ramurile galbene,

S-aștern pe apele ce curg-n Dunăre

Să arate foc albastru pe vechi comori

Amintindu-ne de ele deseori.

Articole asemănătoare