NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015
***1. VASILE BELE * Baia Mare, Maramureș: TAINE. ÎNCĂ UN GÂND (versuri, A5, 116 pagini)
Vasile Bele este un poet modern (prin aspectele prozodice ale liricii sale), dar și romantic incurabil (prin vârtejul pe care poezia sa o produce sufletului), este expresionist (subiectivismul amplificat și distorsionarea voită a realității), dar și impresionist, în egală măsură (concentrarea pe impresii fugitive, decât pe aspectul stabil și conceptual al lucrurilor, sentimentelor). Poezia sa este eclectică, îmbinarea de teme, motive, nuanțe și cromatici variate, reprezentând axa în jurul căreia se țese logosul liric. Prin activitatea literară prodigioasă, prin implicarea în promovarea valorilor autentice, dând mărturie prin însuși-scris Cuvântul, Vasile Bele poate fi inclus într-un „areal” poetic mai vast, ce cuprinde Bihorul, Maramureșul istoric, coborând spre Apuseni, Banat și ținuturile Daciei Regia, meleaguri pe care răsar nume mai vechi sau mai noi: Ioan Vasiu și Ileana Lucia Floran (Orăștie), Veronica Oșorheian și Victor Burde (Alba Iulia), Florica Bud (Baia Mare), Ion Căliman (Făget, Timiș), Radu Botiș (Maramureș), Ines Vanda Popa (Timișoara) sau condeiele inspirate ale mai-tinerilor Andreea Dănilă (Sebeș, Alba), Daniela Radu (Lugoj, Timiș), Andreea Muntean (Timișoara). (GHEORGHE A. STROIA)
***2. LUCIAN DUMBRAVĂ * Portugalia: ÎNGERUL DE PIATRĂ/ ANJO DE PEDRA (poezie, A5, 74 pagini, ilustrații și copertă: pictor Mihai Cătrună – București, traducere în limba portugheză Maria Rosa Grade Pontes das Dores Charneco)
Da, cu adevărat, îngerul a făcut ceea ce trebuia şi dacă Entitatea, prin lăsarea lui printre oameni, a vrut să-l pună la încercare, atunci a trecut această încercare având înţelepciunea de a oferi acele atribute atât de necesare oamenilor: speranţa, conştiinţa şi demnitatea.
Ar mai fi de spus că într-una din zile, un mic grup de copii, vrând să culeagă flori din poiana largă de pe deal, au găsit acolo, în mijlocul poienii, un înger din piatră albă, un înger cu chip de copil şi aripi mari şi frumoase. Oamenii din satele apropiate şi chiar şi alţii, de pe la oraş, au venit să vadă acel înger sculptat în piatră şi toţi se întrebau cine putea fi artistul care a creat aceea minunăţie şi a lăsat-o acolo, în mijlocul poienii.
Ce nu ştiau oamenii este că îngerul din piatră, în taină, atunci când soarele apunea şi noaptea îşi intra în drepturi, devenea un înger viu şi colinda casele oamenilor, lăsând, oriunde era nevoie, demnitate, speranţă sau conştiinţă. Acesta era darul pe care Entitatea i-l oferise pentru felul înţelept în care îngerul a ştiut să trăiască printre oameni. Şi îngerul era fericit şi împăcat. (fragment din carte)
***1. MARIANA VICKY VÂRTOSU * Focșani, Vrancea: POVESTEA LUI AN ÎMPĂRAT (proză pentru copii, A5, 48 pagini)
Cu sufletul deschis, primind iluminarea sinceră și curată a gândurilor Copilăriei, Mariana Vicky Vârtosu creează – într-un ritm alert, caracteristic versatilității sale literare – povești – fie ele în versuri sau în proză – cu un epos atractiv, interesant, o îmbinare reușită de modern și tradițional, cu personaje inedite, reușind să câștige cât mai mulți cititori… și nu neapărat doar din rândul celor mici. Perseverentă și inovatoare, ea dedică fiecare poveste unui personaj central – ALYAZIA, scumpa sa nepoțică – dar și tuturor (stră)nepoților săi. Cartea beneficiază de rigurozitatea și atenția pentru detalii a Virginiei Bogdan, care-i asigură de fiecare dată stilizarea. Povestea lui An-Împărat, o carte frumoasă, o lectură plăcută, un nou motiv de a-i ura autoarei… SĂ CONTINUE! (Gheorghe A. STROIA)
***2. DANIIL DRAGOȘ * București: UN ARDELEAN PRIN TRANZIȚII (proză – 2 volume, A5, vol. I -412 pagini, vol. II – 402 pagini)
Întrucât parte din adevărurile prezentate ar putea leza prin sinceritatea ori chiar prin brutalitatea lor, precizez că unele personaje pomenite de mine sunt imaginare şi că orice asemănare cu persoane în viaţă ori decedate va fi pur întâmplătoare. Din aceleaşi motive, am schimbat şi denumirea unor firme despre care fac vorbire în amintirile mele. Pentru a nu îngreuna citirea, există părți din aceste amintiri în care spusele mai multor persoane au fost puse în gura uneia singure; în viața reală fiind mult prea multe personaje, tehnic n-a fost posibil să se dea cuvântul fiecăruia. Uneori, în scopul simplificării narațiunii, discuțiile de la mai multe dăți sunt redate ca și când ar fi avut loc cu o singură ocazie. Însă îi asigur pe eventualii cititori că, absolut toate întâmplările şi discuţiile chiar au avut loc în realitate. Desigur că nefiind înregistrate şi nici stenografiate, le voi putea reda doar aşa cum mi le amintesc. Eu voi fi de bună credinţă dar memoria ne poate înşela. De pildă, am trăit mereu cu convingerea că eu împreună cu un coleg din şcoala primară am fost primii din istoria multiseculară a satului nostru care am ajuns la facultate. Ca pe urmă, colegul meu să-mi spună că fiica cea mare a învăţătorilor români din sat, a absolvit înaintea noastră Facultatea de Medicină. Oricum, noi doi am fost primii dintre fiii de ţărani ai satului nostru care au făcut studii universitare. În privința veridicității celor spuse de personajele din carte în cadrul discuțiilor, se cuvine a fi făcută o anumită precizare. Nimeni nu poate fi absolut sigur dacă ele sunt, ori nu, conforme cu adevărul adevărat; oamenii cred adeseori cu toată sinceritatea și în lucruri închipuite. În ce mă privește, eu am încercat să redau, cât mai exact posibil, tot ce s-a spus în cadrul discuțiilor respective.
După cum se poate vedea în acest ‘cuvânt înainte’ m-am străduit să conving cât mai multă lume, inclusiv pe mine însumi, că amintirile mele ar merita totuşi scrise şi chiar citite. După părerea mea, această carte este de fapt un roman; dar unul diferit de cele de ficțiune, întrucât întâmplările și discuțiile prezentate chiar au avut loc în realitate. Nu am nutrit şi nu nutresc nici acum speranţe prea mari, că amintirile mele cu pretenție de roman vor avea succes, chiar dacă ele vor vedea lumina tiparului. Să nu ne pierdem speranţele totuşi. Parcă Eliade Rădulescu era acela care spunea: -„Scrieţi băieţi, scrieţi ! Orişice şi orişicum, numai să scrieţi.” Să trecem deci la treabă şi să reexaminăm pagină cu pagină ce am tot scris şi rescris începând cu anul 1998! (DANIIL DRAGOȘ)
Zilnic, devenim – fără să vrem – martorii faptelor eroice ale aleșilor” noștri – cei pe care nu numai că i-am desemnat să ne reprezinte, dar să mai și facă, din când în când, câte ceva pentru noi. Din nefericire, lașitatea, cinismul, indiferența, falsitatea și, de ce nu, prostia (devenită deja mit) – sunt atributele politrucilor care ne dezamăgesc profund, distrugând și dramul de încredere așternut pe hârtie, atunci când, apăsat și relativ convinși că va fi mai bine, am VOTAT.
Aceste jocuri de culise, scenarii mascate ale omeniei și interesului față de popor, sunt demascate de către scriitoarea piteșteană Anișoara Ștefan. Prezentate într-o notă mult mai aproape de realitate, dar într-o manieră – aș zice – de mult prea mult bun simț și condescendență, aceste jocuri ascund adevăruri amare (pentru noi, evident). Puternică, versatilă, cu umorul la purtător, autoarea piteșteană reușește să facă din colecția sa personală de tablete CAPRA VECINULUI, nu reverberarea unei ziceri în sine, ci o carte proverbială, plină de înțelepciune și cu un umor de bună calitate.
Fiecare instantaneu tabletistic are – un personaj central, o poveste, o morală – și este un strigăt al unui om de presă, lansat întru revitalizarea opiniei publice, din păcate foarte slab manifestă în România zilelor noastre. O lucrare de luat în seamă care, în pofida reduselor sale dimensiuni fizice, are o profunzime interioară remarcabilă. (GHEORGHE A. STROIA)
Personajele inedite ale romanului sunt foarte bine creionate (fizic și moral): Aimée (frumoasa boemă școlită în America), Mimi (miniona visătoare la iubirea de poveste), Ana și Patriciu (eternii îndrăgostiți, ”guguștiucii” institutului de astrofizică), Mircea (cuceritorul, dar și eternul magnet al deziluziilor), Gerda (o veritabilă Medeea – ispita matură, dominatoare), Helen (zeița cehă, iubirea nevinovată).
Intrigile sunt țesute cu migală și îndemânare, minuțiozitatea detaliilor făcând din întregul roman o poveste bine scrisă. Pe fundalul acestei scrieri, iubirea este omniprezentă, în toate formele ei de manifestare: iubirea ce poate da viață, iubirea ce poate uni sufletele, dar și cea care din gelozie poate ucide. Romanul are ca motiv central o crimă pasională, în care Gerda o condamnă la moarte pe Helen, socotind-o unic obstacol în calea iubirii sale pentru Mircea. De fapt, Helen, Gerda, Aimée, absolut toate femeile din viața lui Mircea, au în comun floarea de camelie, parfumul de camelii devenind însăși aroma morții.
Anișoara Ștefan se dovedește a fi un scriitor savuros, cu o aplecare deosebită spre introspecție, caracterul fiecărui personaj propriu fiind unic, atent stilizat, în fiecare alegere făcută autoarea probând erudiție și, de ce nu, talent – acel bob de har ce nu este destinat oricui, ci doar celor cu adevărat… aleși. (GHEORGHE A. STROIA)
GEORGETA VIŞAN, prin OGLINDA TIMPULUI, abordează eposul din perspectiva omului matur, raţional, care iubeşte adevărul, urăşte minciuna, dar mai ales a omului care așteaptă o schimbare în bine a stării de fapt cotidiene. Din nefericire, după revoluția din decembrie nu s-a schimbat nimic, sistemul a rămas același, iar oamenii au eșuat în încercarea lor de a-și ameliora ținuta morală, comportamentul, viețile, în ansamblu. În fond, fiecare dintre noi, în anumite momente ale existenței sale, se poate considera un… PROSCRIS al soartei.
Vârful peniței, strâns ținut lângă suflet, conturează cu precizie pasaje descriptive, în care fiecare element constitutiv este la locul său, minuțiozitatea și atenția pentru fiecare detaliu dovedind forță creatoare, indicațiile (cvasi)scenice conturând aptitudini regizorale. S-au (re)scris multe povești despre evenimentele din Decembrie 1989, unele mai aproape, altele mai îndepărtate de adevăr. Povestea Georgetei Vișan are o aromă epică aparte, fiind mărturisirea unui suflet zbuciumat, îndurerat, ce a asistat neputincios la toate atrocitățile regimului comunist, destinul însuși purtând amprenta acelei perioade.
Termenii de comparație sunt extrem de clari – A FOST (atunci)… ESTE (acum) – și se merită a fi exhaustiv analizați, pentru ca ciclicitatea vremurilor să fie mai bine înțeleasă, iar admirația față de eforturile reconstitutive ale autoarei să fie pe măsură.
O lucrare bine realizată – cu un scris aparent liniar – dar capabilă să creeze furtuni emoționale în sufletul cititorului. Interesantă ar fi transpunerea acestei povești într-o peliculă cinematografică, pentru a readuce aproape de suflet… stări, evenimente, personaje, situații, cu adevărat memorabile! (Gheorghe A. STROIA)
***1. MAGDALENA ALBU * Rm. Sărat, Buzău: ELOGIUL DEMNITĂȚII (eseu, A5, 128 pagini)
În vremea împăraților păgâni – prigonitori ai creștinilor și cinstitori ai idolilor, suflete curate, rugătoare slavei Dumnezeului celui viu și adevărat – precum Sfânta Muceniță Ecaterina, fecioara de împărat cea înțeleaptă, cu minunată trăire, care a primit pentru jertfa sa inelul de logodnă cu Hristos, fecioara din ale cărei răni mucenicești a curs lapte în loc de sânge.
Acele vremuri de cruntă rătăcire spirituală se aseamănă, întrucâtva, vremurilor pe care cu toții le trăim, când necinstea este ridicată la rang de cinste, când simpla rostire a adevărului sună a blasfemie, când nonvaloarea este considerată virtute.
Multe sunt vocile care s-au ridicat împotriva vremurilor, împotriva orânduirilor, puține sunt, însă, cele care au înțelepciunea, dublată de autoritatea morală și spirituală, ce le îndreptățesc s-o facă. O astfel de voce puternică, dar de o modestie cu adevărat nobilă, este cea a Magdalenei Albu, eseistă cu o activitate literară pe măsură, o prezență constantă în ultimii ani, în tot mai multe reviste de prestigiu național și internațional.
Cerebrală, versatilă, erudită, curată la minte și la suflet, Magdalena luptă, folosind ca floretă – modesta-i pană scriitoricească, așternând pe filele de hârtie florilegii de gând, critici vehemente, dar sensibile și delicate, portrete și omagii ale unor personalități ale momentului, dând mărturie despre rezistența contemporană românească la incultură.
Fiecare nou eseu ce-i poartă semnătura este un eveniment în sine, cu idei, concepte, structuri și mesaje din ce în ce mai puternice. Îi urăm Magdalenei Albu să-și continue cu determinare încercările de a se alătura celor care au ca unic scop rearanjarea pe criterii valorice de bun-simț – Omul, Morala, și, de ce nu, Societatea! (Gheorghe A. STROIA)
***1. POEȚI LA CASTEL (Placheta Festivalului Național de Creație Literară COSTACHE CONACHI) * Tecuci, Galați (poezie, A5, 76 pagini)
Casa de Cultură Tecuci, în colaborare cu Editura „Junimea” din Iaşi şi cu sprijinul Primăriei Tecuci, a organizat, pe 9 şi 10 octombrie, ediţia a XXIII-a a Festivalului Naţional de Poezie „Costache Conachi”. Oaspeţii au fost primiţi vineri, 9 octombrie, la ora 16,00, în Sala Studio a Casei de Cultură, iar, după cuvântul de deschidere al directorului aşezământului de cultură, prof. Mircea Calianu, au fost aduse „Ecouri lirice” din versurile lui Conachi, urmate de lansări de carte ale scriitorilor gălăţeni Angela Baciu şi Sterian Vicol, membri ai juriului concursului de poezie, prezidat de poetul Lucian Vasiliu, directorul Editurii „Junimea”. Vineri şi sâmbătă au fost derulate mai multe evenimente culturale în cadrul festivalului, dintre care notăm o lansare de carte a scriitorul tecucean Vasile Ghica, un spectacol de muzica folk cu Cenaclul de muzică şi poezie „Dunărea” din Galaţi, un pelerinaj la Castelul boierului Conachi de la Ţigăneşti și lansarea plachetei festivalului – „Poeţi la Castel”, urmată de festivitatea de premiere. Tot sâmbătă a avut loc și o frumoasă lansare de carte a tinerei poete VIVIANA NADIA TOPORAȘ – ADAPTĂRI DE ZBOR (versuri), cartea fiind prezentată de editorul GHEORGHE A. STROIA și de poeta AIDA ZAHARIA.
______________________________
Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.
ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!
_____________________________
În curând la Editura Armonii Culturale… Adrian Toader Williams (București), Nicoleta Orghidan (Brașov), Rodica Popel (Iaşi), Cornel C. Costea (Cluj-Napoca), Gabriel Dragnea (București), Margareta Chiurlea (Wolverhampton, UK), Narcis Zahiu (Tecuci), Teodoru Viorica (Adjud)… Al Francisc (Canada) și multe alte noi apariţii editoriale!
Armonii Culturale
13 Octombrie 2015
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania