Nicolae Vălăreanu Sârbu

Norii şi vântul

Norii se lovesc fugărindu-se pe cer,
lasă fulgere de foc pe umerii zeilor.
Vântul aduce ploile repezi şi trecătoare,
oamenii se ascund ca puii sub cloşti
sub cel mai apropiat adăpost.

Furia dezlăntuită a naturii vine cu teamă
scufundă pentru o vreme orice gând,
orice mişcare rămâne blocată-n aşteptare,
rupe din întuneric dungi de lumină,
eliberează cerul ca pe un câmp de luptă
în care se reaşază pacea şi bucuria vieţii.

Tu priveşti cum se rostogoleşte vremea
ca nişte zaruri pe faţa pământului,
cu orizonturi diferite pentru ochii noştri,
cum totul e spălat şi cu miros proaspăt
de care se bucură florile, păsările şi fluturii.

Ne înveselim dintr-o dată şi râdem
cu râsul acela sănătos cu sunete
ce face din dragoste o dorinţă îmediată
în spiritul trăirii depline a clipelor
ce alunecă peste noi cu lumină.