Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Note de lector. Darul vieţii: Dragostea, de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iaşi, 2014

Primit pentru publicare de la autor, Petru Bejinariu – Rădăuți, 11 aug.2014.
Editor: Ion Istrate, 11 aug.2014.

                

  Note de lector                            

 Darul vieţii: Dragostea, de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iaşi, 2014

La Editura PIM din Iaşi, în anul 2014, a apărut  cartea Darul vieţii: Dragostea, în două volume, autor scriitorul Ion N. Oprea. Într-un mod original şi productiv, omul creativ şi deosebit de harnic, Ion N. Oprea a formulat întrebări de interes public şi a solicitat ca cei doritori să prezinte eseuri, experienţe de viaţă, opinii, păreri, amintiri şi care au fost încadrate într-un titlul adecvat. Cu acest mod de lucru, până în prezent au fost tipărite cărţile: Românii aşa cum sunt, ca răspuns la întrebarea”Este bătrâneţea, într-adevăr, o piedică în calea creaţiei ?”;Prietenie; Cu prieteni despre prietenie; Singurătate şi Darul vieţii:Dragostea. Este în pregătire, aşa cum ne spune scriitorul Ion N. Oprea, o nouă editorială şi anume Dor de-acasă. Un ciclu de cărţi, Antologii de autori diverşi, proză scurtă şi poezie, sub semnul benefic, o noutate, Cenaclul literar la distanţă.

         Cele două volume, Darul vieţii: Dragostea, încep cu  titlul  “Dumnezeu e Dragoste….”,  în care scrie , cu o mare evlavie: ”Eu nu privesc omul intrând la mine, ci pe Dumnezeu în om pătrunzând în chilie. La sfârşit simt cum omul este mai uşor, mai senin” -spune călugărul de har, Gheorghe Tatarascu,  într-o discuţie de suflet.

Scriitorul Ion N.Oprea a adunat texte diferite de la 59 de colaboratori din toată ţara, le-a analizat şi ierarhizat şi apoi le-a dat o succesiune unitară şi coerentă. Între cei 59 de colaboratori se află şi scriitorul Ion N.Oprea cu un interesant eseu intitulat”Sărbătoarea adevărată e la tine acasă”, cu evocări din activitatea domniei sale de jurnalist în relaţii cu  mai tânărul ziarist Ioan-Florin Florescu. Acesta a fost silit să plece peste graniţă  pentru un loc de muncă.  Recent a primit o scrisoare din partea domnului senator Viorel Badea, preşedintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României, prin care i se adresau felicitări cu ocazia “Zilei românilor de pretutindeni”.  Este de admirat atitudinea exprimată de Ioan-Florin Florescu în scrisoarea de răspuns la gestul”generos ”al senatorului Viorel Badea. L-am cunoscut pe domnul Viorel Badea când lucra la Departamentul pentru Românii de peste hotare din Guvernul României ( legislatura 1996-2000) şi, când în calitate mea de deputat venit la Cernăuţi, l-am determinat  să vină şi la românii din nordul  Bucovinei (teritoriu românesc alipit Ucrainei în împrejurări istorice cunoscute ) şi să renunţe la  vizitele de la românii din Australia, Brazilia, Statele Unite, Canada etc. Recent  la comemorarea masacrelor  de la Fântâna Albă din anul 2014 au participat şi o parte din membrii acestei comisii conduse de către Viorel Badea şi în drum spre  Fântâna Albă delegaţia s-a oprit la Rădăuţi unde a fost organizată o întâlnire. Am fost de faţă şi cu acest prilej, în numele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, am prezentat o scurtă intervenţie de evocare.

Citind răspunsul ziaristului Florescu adresat domnului Viorel Badea, m-am simţit satisfăcut şi în plus îi voi scrie şi eu câteva rânduri adecvate acestor împrejurări. În textul scrisorii se menţionează:…..”Alta ar fi fost însă situaţia dacă mi-aţi fi scris Dv. …..acum şase luni când încă nu eram un român ”de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iaşi.  Aş fi putut să vă răspund că sunt cercetător ştiinţific la Universitatea  „Al. I. Cuza” Iaşi şi că mă ocup de editarea  Bibliei de la 1688, prima ediţie critică a celei mai vechi Biblii româneşti…. Ce sărbătoare, vedeţi în asta ? ( “Zile ale românilor de pretutindeni”!) Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărţite, pentru fraţii şi prietenii lăsaţi în urmă, sau pentru acei “români de pretutindeni” ai căror copii s-au spânzurat în ţară de dorul lor….”

Interesante evocări şi amintiri au adus în paginile acestui volum prof. Doina Dobreanu, Subcetate, Harghita, Marinela Belu-Capşa,  Râmnicu Vâlcea,  Marian Malciu,  Slatina-Olt, Vasile Fetescu, Iaşi,  C. Manoliu,  Câmpina, Alexandra Alina Niculescu, Constanţa,  dr. Teona Scopos, Iaşi, Stan M. Andrei , Galaţi ş.a.

În mulţimea autorilor opt sunt din Bucovina şi despre care dorim să notăm evaluări, reproduceri de texte sau observaţii, dacă se impun: Traian Nistiriuc- Ivanciu,  Luca Bejenariu, Aurora Sârbu,  Ion Grămadă,  Vasile Maftei,  Petru Bejinariu, Mihai Bejinariu, Victor Cozariuc-Cossaris.  Primul autor bucovinean, în ordinea paginilor, este Traian Nistiriuc-Ivanciu din Câmpulung Moldovenesc, prozator şi poet, cu evocarea ”Rânduri pentru neuitare”  în care îşi aminteşte cum a cunoscut-o pe Eugenia ….”faţă albă, fină, uşor prelungită, ochi alungiţi, căprui şi fugarnici, încadraţi de sprâncene bogate şi negre…”. Sunt descrise diverse împrejurări din cursul vieţii şi “După 41 de ani fericiţi, petrecuţi împreună, a venit momentul meu de nenoroc: neîndurătoarea moarte ne-a despărţit…” În partea finală sunt reproduse versuri  din cartea Odihnitor de frumoasă scrisă de Eugenia şi tipărită post-mortem: ”Fără tine clipele mă întristează/ Şi cenuşiu-n sânge îmi oftează,/ În loc să urc, mereu cobor/ Din ieri spre-un azi lipsit de viitor/”. Alt autor este Luca Bejinariu din municipiul Rădăuţi care ne explică ce înseamnă dragostea de ţăran. Sunt prezentate în ordine firească momente semnificative din viaţa sa: copil şi elev de Şcoală generală, elev de Şcoală pedagogică, student, profesor. Un moment deosebit priveşte soarta  acestui adolescent , când tatăl său a fost trecut în rândul chiaburilor, ….”am părăsit Şcoala elementară spre a căra cotele impuse tatălui meu, la bazele de la Siret şi Dorneşti. Chiaburul de la Ciomârtan(adică tatăl) fusese arestat sub pretextul că n-a dezmiriştit la vreme. Un frate mai mare în armata Republicii, nu ştia unul de altul, următorul plecat în lume spre a-şi pierde urmăritorii, altul, mai firav, proaspăt calificat la o şcoală de la câmp. Şi atunci eu, la rând a trebuit să preiau hăţurile cărăuşiei. Un transport pe zi, spre sfârşitul verii, după treieratul la arie, o căruţă cu saci, dusă de un căluţ neodihnit, şi-apoi sacii, în spinare, urcaţi 5-10 m spre a fi descărcaţi în bază”. Despre anii de facultate, autorul scrie : ”Am fost liniştit cinci ani de zile, când am trăit între cărturari, cunoscând mari personalităţi naţionale şi internaţionale, pe unele ascultându-le, în trecerea lor prin vechiul centru universitar (Iaşi). Am bucuria că am studiat aici şi nu la universitatea din Caracal, dar  de condiţia de ţăran nu m-am rupt”.  Referindu-se la primii ani de profesor de liceu menţionează:….”Ajuns la un liceu din oraş, până la burzuluiala din 1989, în toate toamnele mele, mohorâte şi melancolice, ceţoase sau palid însorite, am tot strâns cu elevii cartofi pentru ca ”pâinea poporului” să nu rămână pe ogoare. Oare de ce n-o strângea poporul?” Despre starea actuală de pensionar Luca Bejenaru face  reflecţii întemeiate!….”Şi cum de ceva vreme am scăpat de ”slugă la stăpân” devenind milog adică pensionar (ca şi cum n-aş fi plătit lunar, 40 de ani), trăitor ce este dus în cârcă, aplecându-mă tot mai mult spre pământ, am ajuns ţăran cu bicicletă la mâna a doua, singurul ”utilaj” pe care l-am putut achiziţiona de când nu mai e prim Roman…”.

Poeta şi pictoriţa Aurora Sârbu din Câmpulung Moldovenesc a oferit spre publicare opt poezii:“Culoarea singurătăţii”, “Ne-ngemănăm în vreme”,”Dorului durut”,”În doi”, ”Curând”, ”Tu treci…”, ”Dorul” şi ”Arderea clipei”.  Din fiecare poezie izvorăşte multă pasiune şi dragoste de viaţă, dar şi frumuseţea metaforei.  Tot de la Câmpulung Moldovenesc sunt şi frumoasele pagini intitulate ”Dragostea-elixirul vieţii”, pagini semnate de cunoscutul poet şi prozator, dar şi întemeietorul Muzeului etnografic, domnul Ioan Grămadă. Autorul începe paginile domniei sale cu maxime şi reflecţii din mari oameni de cultură şi continuă cu evocări, amintiri şi definiri referitoare la dragoste. În subcapitolul ”Nevinovatele mele iubiri” descoperim o reală stare de sinceritate şi o exprimare de adolescent, de unde şi concluzia unui înalt grad de sensibilitate, comunicare şi comuniune cu semenii, iar în următorul subcapitol “Dragoste lungă de-o…. viaţă” Ioan Grămadă ne oferă amănunte privind întâlnirea cu Dina,  pregătirea nunţii şi apoi interesante aspecte din viaţa de familie. În continuare este descrisă, tot aşa de frumos, întâlnirea şi apoi căsătoria altor doi tineri şi anume Mihai-inginer agronom- şi Elvira-învăţătoare, dar care s-au despărţit, Mihai refăcându-şi familia cu  o colegă, Silvia. Sunt relatări frumos aşezate în pagini, se vede că sunt relatări din realităţile vieţii, dar încadrate în reflecţii şi aprecieri care pot şi trebuie să servească drept învăţături şi bune îndemnuri pentru orice tânăr. Vasile Maftei din Câmpulung Moldovenesc ne avertizează că de-a dragostea este bine să nu te joci, folosind citate ale unor  mari scriitori, sfârşind cu  poezia”Dragostea”:……”Să-i unească-n fericire/şi la necaz să-i unească;/S-aibă parte de iubire:/Şi copii mulţi să rodească/”

Volumul al II-lea începe cu autorul Gheorghe Clapa din Bârlad care sub titlul ”Dragostea cu multiplele ei aspecte-iubire, deznădejde, gelozie, devotement, altruism”,  în cele 57 de pagini, dezvoltă o temă importantă, cu date ale realităţii, dar cel mai valoros, cu soluţii,  îndemnuri şi sfaturi de mare utilitate. De la tipurile de dragoste şi până la altruism, profesorul Gheorghe Clapa realizează o amplă pledoarie pentru ceea ce este şi ar trebui să însemne dragostea: ”Iubirea reală este bucurie, împlinire..”;  …”Oamenii care nu se iubesc pe ei înşişi trăiesc, fireşte, cu deficit de iubire…”; …” Gelozia este o emoţie umană normală şi mulţi oameni o simt în doze mici pe parcursul vieţii”;….”Spune mereu  adevărul, fără a te teme de consecinţe, căci astfel te respecţi pe tine..”; ”Altruismul este calitatea unui om de a face fapte care să îi ajute pe ceilalţi, totul dezinteresat, în orice situaţie”….Generalul Gheorghe Creţu din Bucureşti  vorbeşte deosebit de frumos despre dragostea  de sine, dragostea de partenerul de viaţă, dragostea de familie, dragostea  de  patrie, dragostea de natură….

Mihai Bejinariu din Câmpulung Moldovenesc, sub titlul ”Din dragoste” vine cu interesante reflecţii privind cei doi termini:  iubire/dragoste şi se opreşte la dragostea de mamă. Ca om al Şcolii de-o viaţă, Mihai Bejinariu ne îndeamnă să reflectăm la “Ce pot face  familia, Şcoala şi societatea  pentru a evita corigenţa şi repetenţia în educaţia morală, estetico-religioasă şi  civică a celor care ne urmează ?”. În mod original se exprimă despre iubire profesorul Vasile Ghica din Tecuci printr-un număr impresionant de mare de  aforisme :”Femeia este lucrarea de diplomă a lui Dumnezeu la examenul de estetică”; ”Doi stâlpi ai căsniciei: dragostea faţă de copii şi teama de nevastă”; ”O frumoasă declaraţie de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandreţe într-un curcubeu”; ”Principalul merit al soţiei mele e că şi-a ales un soţ atât de bun”.  Şi tot în chip original şi cu argument ne povesteşte prof. dr. ing. Avram D. Tudosie din Huşi despre supremaţia naturii şi a omului – iubirea, muzica şi vinul.  M-a impresionat activitatea profesorului Victor Cozariuc-Cossaris din comuna Dărmăneşti  pentru cunoaşterea de către elevi a naturii patriei, a istoriei şi culturii Bucovinei şi prin acestea cultivarea patriotismului adevărat în lumea tineretului şcolar. ”Iubirea şi dragostea de a preţui tot ce ne-au lăsat natura şi creatorii de bunuri materiale şi spirituale, înaintaşii  noştri, ne obligă la respect, preţuire şi păstrarea lor, ca şi de a le transmite generaţiilor ce vor urma” -scrie cu îndreptăţire profesorul Victor Cozariuc-Cossaris.

Iată ce înseamnă puterea şi capacitatea întrunită a mai multor cărturari cu experienţă de viaţă şi  cursivitate în condei, atunci când împreună tratează o problemă  atât de importantă  precum darul vieşii: Dragostea – realizarea unor volume de o frumuseţe ca însăşi sufletele autrilor invitaţi la scrierea Antologiei.

Succes lor la viitoarea carte, tot cu autori cenaclişti, tot de la distanţă, adică cu noi, din întrega  ţară !

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5