inima mă doare
fără a simți durerea
și totuși mă doare a
întorsului simț
căci prin vene curg
petale de nufăr
curg
și le simt demult
nu știu a câta oară
și fără clocot mare
curg
în râuri de durere
și-n durere se adună
într-una
din suprema trăire
a ochilor ce văd
a minții ce judecă
a inimii ce iartă
a inimii care iubește
a măruntaielor toate
ce pâlpâie a lingușire
și
mulțumite sunt că e semn
că tristețea curge înspre neant
fără clipa de mâine
când iarăși va fi
nu. niciodată nu
înțelegând ispita ochilor
și a pleoapelor ce-mi fac
cu ochiul
inima mă doare fără a simți durerea!
și totuși mă doare a întorsului simț pentru că prin vene curg petale de nufăr,
refulând tristețea înspre neant fără clipa de mâine când iarăși va fi:
nu. niciodată nu
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania