Primit pentru publicare: 15 ian. 2017
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 15 ian. 2017
Editor: Ion ISTRATE
– răspuns lui Bogdan Crețu –
Mai avem nevoie azi de mitul Eminescu?, se întreabă Bogdan Crețu în pagina de Opinii a Ziarului de Iași din 10 ianuarie 2017, continuându-și semi-întrebările: Oare e chiar atât de grav, de deplasabil, de rușinos ca la nivelul mentalității colective, al imaginarului colectiv să se contureze astfel de mituri culturale? Oare identitatea, reperele, valorile unui popor nu se definesc și prin astfel de construcții culturale?
În această privință, domnia-sa consideră că mai tot ce s-a scris înainte și după 1990, în protocronism, misticism și demitizare, inclusiv trecerea prin “sita știrbă” a unuia ca Lucian Boia, sunt excese, dar cum Mircea Eliade ori Roland Barthe au spus că nici o societate nu poate funcționa fără mituri, ele sunt inevitabile și la noi privindu-l pe Eminescu, deși, ca profesor, își pune o seamă de alte întrebări, la comentariul său lăsând ca răspunsurile să le dea alții.
Admițând mitul cultural al lui Eminescu, înțeleg că Bogdan Crețu ține seamă de condițiile de astăzi, când ne grăbim să ne globalizăm, doar ca un “demers marginal, de duminică, rupt de marile tensiuni politice, sociale, ideologice, retras în turnul de fildeș și făcând caz de” artă pentru artă, el “funcționând astăzi …cumva decorativ”. “Făcându-și treaba, nu la nivel academic”, dar pentru conservarea profilului național, specific, da! Tocmai prin el românii din afara României își definesc identitatea.
În succesiunea argumentării profesorul folosește multe nume și surse, cele de natură științifică mai puțin, în acest sens, pentru cititori, amintesc scrierea despre Mihai Eminescu în Magazin-Cultural, Lohanul, din decembrie 2016, dar și articolul “Mihai Eminescu dincolo de geniu poetic, este și om de știință, astrofizician, promotorul dacopatiei și primul cosmonaut al lumii”, de Virgil Ene, dr. prof. univ. Timișoara, publicat în revista Luceafărul din 26 decembrie 2016. Este o probă, că avem mare nevoie încă de Mihai Eminescu.
Articolul din Luceafărul face trimitere la o suită de lucrări ale timișoreanului care nu doar susțin mitul, ci omul în primul rând, toate tipărite la Editura Brumar Timișoara: Previziuni științifice în opera lui Eminescu (2010), Eminescu versus Einstein (2012), și Mihai Eminescu, nebănuitele enigme ale nuvelei Sărmanul Dionis (2014).
Altă carte despre Mihai Eminescu și geniul său o are profesorul Virgil Ene terminată și precum academicianul Leon Dănăilă, neorologul, câtva timp în urmă, caută de mai mult timp un sponsor, să și-o poată edita, pensia sa îi este prea mică, să o tipărească pe cont propriu.
12 ianuarie 2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania