Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Deontologie, cu botnița pe față, deschid ușa amintirilor…

Primit pentru publicare: 25 Dec. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul     
Publicat: 26 Dec.  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Deontologie, cu botnița pe față, deschid ușa amintirilor…

     Sunt zilele Crăciunului magic, așteptăm pe cele ale Anului Nou 2021, Botezul Domnului-Boboteaza și pe  cele ale Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, gata apoi cu Marele Sărbători, prilej bun, ca în continuare, cât va fi iarna de lungă, în casă, cum am făcut luni și luni, lăsăm deschisă ușa amintirilor, ca pe baza a ce a fost bun în trecut, dar și acum când noi jurnaliștii avem propria revistă UZP, să punem în ea lecție pentru mass-media –  vorbe-cuvinte care înseamnă o contribuțíe deontologică – cum solicită generlul-junalist-scriitor, Gh.Văduva, mai tânăr, născut in 1940 – la ceea ce gazetari cu experiență  vor să facă-facem acel adevărat Cod legislativ. Dă , Doamne să-l  reușim! Adică, pe baza a ce știm din viață, cu adăugirea experienței de după 89 să ne învățăm, pe noi dar și mai tinerii, pe cei care încă se școlesc, ce este deontologia în știință, cultură, juralistică – mama activității scriitoricești—după cum am repetat într-un eseu anterior tot într-o astfel de pagină, principiile ei –   adevărul, calitatea, loialitatea profesională, obiectivitatea, imparțialitatea, realismul, legalitatea, libertatea, responsabilitatea, respectul persoanei despre care se  scrie, integralitatea, integritatea, operativitatea, ingeniozitatea, perseverența, implicit creativitatea jurnalistică –  spre interesul public, principii care ne animă,  confirmați nu doar de gazetari admirați – Mihai Eminescu, Ion Antreiță, Neagu Udroiu, Firiță Carp, Carol Roman, Mihai Golescu,de la Iași-Vaslui un Valeriu  Mitru sau Vasile Cataramă, lăsați în uitare – dar statuat în ce este Dicționarul limbii române, Enciclopediile în domeniu, Crestomațiile de genul celei  de la Botoșani, de exemplu.

Am să mă refer la unele cazuri practice din ce am trăit, dar pe parcurs, acum, rog, îngăduițí-mi, să răspund apelurilor sosite pe e-mailul propriu , legat de ce  am scris recent, lipsa din vederile gazetarilor a unor oameni și a  cărțílor lor la anumite concursuri și nominalizări,  de genul medicului-profesor Virgil Ene de la Timișoara cu operă nu numai despre Mihai Eminescu, dar despre poetul nepereche, astrofizician  în special, despre care s-a scris și  am scris nu numai in paginile revistei medicale bârlădene ci și în zilnicul Luceafărul-Botoșani, pe net, dar și pe hârtie, să  știe tineri precum Emilia Chiscop și  Bogdan Crețu că cercetarea-literatura  se fac/facem nu până la 40-50 de ani, cum cred ei ci până când pleci Dincolo, la Domnul,  dacă îți faci rugăciunile zilnice și  respecțí un anumit regim de viață, nu numai deontologic, ci și  medical, cetățenesc, de la înaintași  împrumutat…

Autorul, Virgil Ene, este născut in comuna Budești, județul Vâlcea în 1926 – este deci fiu de țăran  de-al nostru –  tatal i-a fost preot, a promovat liceul, facultatea de medicină , a practicat-o. cu titlul de om de știință, timp de 52 de ani, cu zece invențíi și  colaborări la patru tratate de specialitate, iar după pensionare, în 2006, la 8o de ani, a debutat in publicistică, in 2008, credincios,a scris cartea „Biblia între mit și adevăr”, ca in 2010 să se oprească  la Eminescu când i-a apărut „Previziuni științífice in viața  și opera lui Eminescu”, ca in 2012 să publice altă  carte, „Eminescu versus Einstein”, fiecare de sute de file, date luate de mine din volumul apărut mult mai târziu, 2018, când primise semnlul editorial și aștepta să-i fie editată   la Brumar cartea „Mihai Eminescu intre geniu și nebunie. O patografie adevarată”,pe care am primit-o cu autograful, „Dragă INO, Socoate-o Cartea secolului!Te rog s-o citești cu mare interes. Mă interesează  opinia ta pe care te rog s-o formulezi pentru a o așterne  ca postfață”.

Când a fost editată, 2019, alte câteva sute de pagini,  cartea, într-adevăr, printre cele semnate de oameni de știință este pusă ca prefatá, consistent și prioritar, nu mă laud, lucrarea lui Ion N. Oprea. Acum, la al sase-lea volum despre Eminescu  cu titlul  „Eminescu-Luceafarul+ Hiperion (o triplă  întrupare) geniu poetic + geniu știintific”, prezintă, cum spuneam  intr-un documentar publicat  în Luceafărul din 15 iunie 2020 – apoi cuprins in „Istorii,  comentarii, miscellanea”, vol. 23, p143, numeroase referințe privitoare la Eminescu cu care îi susțín  titlul de mare poet dar și pe  cel de-al doilea titlu  de om de știință, inclusiv de geniu științific..

Mă întorc și reiau destăinuirea adevărului, cinstit și corect, cum pretinde Gheorghe Vaduva, tot în 2012,au apărut două  DVD-uri, tot jurnalistică, nu?, de Virgil Ene, unul cu 30 poezii din Mihai Eminescu și altul cu 45 de poezii din alți 20 de poeți români. In 2014 a apărut cartea „Nebănuitele enigme ale nuvelei Sărmanul Dionis”, iar in 2017 volumul „Nouă de la Râm ni se trage sau Urmările  razboaielor Daco-Romane”, ați numărat până acum paginile scrise de dl Ene?. In cărțile sale, Virgil Enea, care are acum 94 de ani, mulțí inainte, cunoscând, referințele in  realitatea  științifică a lui Mihai Eminescu decriptate sub forma unor previziuni  din asa zisele idei haluncinante, cu enigmele din nuvela Sărmanul Dionis, încât, pe bună dreptate am zis cititorilor mei, dumneavoastră,  deontologic , grea este misiunea să decizi acordarea onorurilor cărțílor și autorilor lor care le merită . Un fel de chemare la obiectivitate..

Satisfăcut, el nu eu, adaug încă câteva cuvinte cum încheie Virgil Ene, nouagenarul,  lucrarea din volumul 23 la care m-am referit: „Multumesc INO pentru această știre formidabilă din care reiese,  din această expunere – un Eminescu știut și de cel mai actual inteligent om din lume, coreeanul Kim Ung-Yong – știut și recunoscut ca om de știință genial de un alt geniu în fizică din altă țară și de pe alt continent. E un pas mic pentru ca Eminescu să fie cunoscut deplin ca om de știință și în esență ca OM TOTAL. Un fel de Arsenie Boca drept-Sfânt!

Ion N. Oprea,Iași, 25 decembrie 2020