Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O carte bijuterie

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O carte bijuterie

Primit pentru publicare: 13 Mai 2019
AutorIleana COSTEA, PhD, Professor California State University, Northridge
Publicat: 14 Mai 2019
© Ileana Costea, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

În secolul 21 când lumea se îndreaptă vertiginos spre comunicare pe internet și cărți digitale (e-books), cărțile tipărite pe hârtie au început să piardă teren important. În Statele Unite librăriile, chiar cele foarte mari și de succes, ca Barnes and Nobles și Borders, s-au împuținat, unele au dispărut. Erau aproape ca și cafenelele Starbucks, la fiecare colț de stradă. Și acum găsești doar pe ici pe colo câte una. Ne îndreptăm spre “totul online”, “totul pe computer”… În Europa, ca să numesc doar câteva țări, Franța, Portugalia, Spania, încă dai de librării în mersul pe jos prin orașe. Iar mie, deși persoană axată pe și pasionată de (prin natura profesiei mele) “orice este bazat pe computer”, librăriile, bibliotecile tradiționale, cărțile pe hârtie îmi trezesc multă bucurie.

Noua carte a Luciei Olaru Nenati “Uitam să mă trezesc în zori” (2018, editor Asociația Culturală “Regal d’Art”, în Colecția “Regal de poezie”) este ceva cu totul deosebit  pentru secolul nostru. Este o carte bijuterie, și spun aceasta nu numai la figurat. Pe copertă, cartea este decorată cu un filigran circular aurit decorat cu cristale Swarovski, șase roșii și unul alb. Am înțeles că aceasta ar reprezenta floarea vieții la vechii daci, un fel de amuletă cu virtuți benefice. Am înțeles de asemeni că mai există câteva exemplare ce au în loc de floare o camee aurită. La fel, și titlul și numele autoarei sunt caligrafiate cu cerneală de aur lichid. O bijuterie de carte în toată puterea cuvântului! Plecăciuni, pentru idee și executare, maestrei creatoare, doamna Lili Bobu, președinta Asociației culturale, aceea care a mai realizat creații bibliofile de preț, precum ”cartea de aur” dedicată poetului Grigore Vieru, spectacole de elită cu Eugen Doga, dar și încă două cărți-bijuterie ale poeților Nicolae Dabija și Victor Teișanu, colorate în verde și, respectiv, în albastru.

 Învelită în piele de căprioară de culoare bordo, cu o coroană de lauri, simbol al editurii “Regal d’Art”, încrustată pe coperta interioară, cartea de format mic, agreabil, 15 cm pe 15 cm, e măiestrit pusă în pagină pe o hârtie crem lucioasă, ca de mătase, cu textură fină și cu imagini ale picturilor lui Dumitru (Dmitry) Brodetsky din Chișinău, Moldova, imprimate pe hârtie transparentă de orez, romantice și expresive și ele, frumos colorate, delicate dar puternice prin misterul pe care îl emană, foarte apropriate poeziei scrisă de Lucia.

Cartea Luciei Olaru Nenati vine parcă din lumea de pe vremuri, aceea a cărților frumoase, a cărților tipărite cu grijă specială, pe hârtie specială, îmbrăcate în piele și cu imagini “ca-n povești”. Se apropie de manuscrisele bisericești…de cărțile de colecție, cu pozele lipite pe hârtie “cu valoare de tablou”, nu imprimate. Iar eu am încă senzația plăcerii de a răsfoi încet, cu mare atenție și concentrare, o carte frumos tipărită. Erau multe în larga bibliotecă de familie din casa noastră din București. Ba pot spune că în 1972, când m-am refugiat în Franța, una dintre cele mai mari dorințe ale mele era să îmi pot crea cândva, în exil, o bibliotecă plină de cărți ca aceea pe care o lăsasem în urma mea în țară.

Această carte-bijuterie începe cu o poză din tinerețe a Luciei (poză frumoasă ca de vedetă de cinema!) din timpurile visului pe care autoarea îl descrie în poezia ce dă titlul cărții, “Uitam să mă trezesc în zori”, poezie armonios muzicală, revelată pe vremea când, fiind muzeografa Ipoteștilor, se afla parcă într-o tulburătoare comunicare cu Poetul.
Urmează apoi, diverse ecouri despre Lucia și poezia ei, caligrafiate tot cu cerneală bordo, în stil cursiv, ca de mână.

Am dat și de un ecou scris de mine, nu-mi mai amintesc în ce an sau cu ce ocazie:
“Lucia Olaru Nenati este un om de cultură renascentist care pentru mine întruchipează creatorul cu o dublă pasiune: cultură-conștiință, dar având și multiple valențe. Gama de activități ale Luciei Olaru Nenati a fost de-a lungul anilor și continuă să fie extrem de largă, de la cărți pentru copii, proză, critică și istorie literară, la conferințe publice și canto și până la conducerea unui muzeu, a unor teatre.”

Mă simt onorată să mă aflu în asemenea companie aleasă, printre ecouri scrise de Ana Blandiana, Dan Puric și alte personalități de marcă printre care și trei academicieni (Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, Nicolae Dabija) care laudă opera poetică a Luciei, activitatea ei de conferințe-spectacol, în care ea delectează publicul, recitând sau cântând. Un astfel de ecou vine dinspre prozatorul și poetul Lucian Hetco, acela care, în articolul intitulat “Sub semnul florilor de tei”, se referă elogios la spectacolul cultural (așa cum a definit el prestația Luciei), text publicat în iunie 2007 în remarcabila revistă “Agero Stutgart”, pe care a editat-o el mulți ani în Germania.

Iată asemenea aprecieri consemnate într-o scrisoare a Anei Blandiana, “…este o carte de o mare frumusețe și profunzime a sentimentului, de o mare simplitate, aproape plutitoare, a formei. Am citit-o cu bucurie și mi-a lăsat impresia pe care mi-o lasă întotdeauna poezia adevărată, acea senzație de limpezime, de după plâns…Te felicit din toată inima și cu toată colegialitatea pentru Umbra Casandrei și-ți doresc noroc cu ea și pentru ea.”Sentimentul spiralei (TipoMoldova 2012, Iași)

Sunt și referiri chiar la poemul ce face obiectul acestei cărți-bijuterie. De pildă, acesta este considerat a fi ”o baladă postmodernă” în care efectul este ”realmente unul de excepție…absolut remarcabilă”(Gheorghe Secheșan); ”Un poem absolut tulburător, unic în poezia contemporană, cu ritm de sarabandă și menuet, fermencător și plin de adrenalină, dar și de melancolie eminesciană, de visare și nostalgie, de speranță și tulburare, de erotism și idealitate, într-un echilibru încântător…L.O.N.se numără printre cei mai importanți poeți români contemporani.” (Victor Teișanu)

Ecourile apar mai întâi în română, apoi în engleză, și am avut plăcerea să contribui la traducerea lor alături de Victoria Milescu.

După ecouri urmează o pagină surpriză, cu un plic din hârtie transparentă de orez, din care cititorul poate scoate două mici pliante-pagini-manuscris tot pe hârtie de orez, cu poezia “Uitam să mă trezesc în zori” scrisă de mână și semnată de Lucia. Numai bune de înrămat…

Apoi paginile cărții, pun, una după alta, poezia Luciei în limba română și apoi în toate limbile în care a fost tradusă: engleză (trad.Olimpia Iacob), franceză (Valentina Ciaprazi), spaniolă (dr. Andreea Olaru Cervatiuc), italiană (Liliana Huzdup), portugheză (Irina Condurache), germană (Antonia Olariu), suedeză (Liana Suneborg), greacă (Adriana Roșca), rusă (Lucian Băleanu), ucraineană (Tatiana Kugal), turcă (Ali Narcin), arabă (Bara Haki Abdulbaki), ebraică (Rosaline Lehman), chineză (Mihaela Burican Xuebin), japoneză (Alexandra Mihai) și da, chiar și în latină (dr.Dorica Coca). Traducerea în latină pare să vină ca o replică la ecoul spuselor lui Dan Puric, care scrie: “Lucia Olaru Nenati trebuia să se nască în Roma antică, să se îndrăgostească de ea Ovidiu și apoi să o cânte în versuri din exil…Dar a fost așa să se nască ea în România cu sufletul acesta de dincolo de timp. Și-atunci i-a fost dat să se îndrăgostească ea de Eminescu.(…)

Între traducerile în diversele limbi sunt înserate picturile lui Brodetsky. Romantice, expresive, în culori atrăgătoare și desen iscusit, pe hârtie de orez transparent, picturile sunt tipărite pe întreaga pagină cu care începe secțiunea unei traduceri în altă limbă. Apoi, aceeiași imagine apare în format mic de timbru pătrat, colorat, în colțul din dreapta sus pe fiecare pagină a traducerii poeziei în limba respectivă. Aceasta facilitează găsirea traducerii în limba dorită de cititor și crează un design de carte interesant și elegant.

“Uitam să mă trezesc în zori.” – Dumitru Brodetsky. Imagine plasată înaintea poeziei originale “Uitam să mă trezesc în zori.”  în limba romană. Design-ul paginii cu textul poeziei. 

“Solzul frunzei viu în lună de-al sau suflet strălucind.” – Dumitru Brodetsky. Cea mai diafană dintre picturile din carte, plasată înaintea traducerii în limba suedeză.
“Ași fi sculptată în apă ca în lemn și aș trece în nori la ceasul înserării.” – Dumitru Brodetsky.  Imagine plasată înaintea traducerii în limba arabă.

 

 

 

“Ucenicia de aur și purpură”– Dumitru Brodetsky. Imagine plasată înaintea traducerii în limba italiană.

Iată deci o carte care poate fi pusă în bibliotecile multor țări: Franța, Italia, Portugalia, China, Japonia, Israel, țările arabe, etc. O carte de făcut cadou cuiva din oricare din țările acestea, de ziua onomastică, sau cu altă ocazie festivă, cuiva care apreciază “cărțile pe hârtie”. Ea va atrage atenția asupra limbii române în întreagă lume, va aduce farmecul poeziei Luciei Olaru Nenati și nostalgia vremurilor de demult, când cartea era la căpătâiul fiecăruia și frunzăritul unei cărți speciale delecta pe cititor.

 

Ploaie de lacrimi neplânse.” Imagine plasată înaintea traducerii în limba ispaniolă.
Imagine plasată înaintea traducerii în limba japoneză.

Dacă vedeți această carte veți putea crede că Lucia este doar această persoană, romantică și sentimentală, care simte și trăiește ca în trecut. Dar vă veți înșela, căci Lucia Olaru Nenati trăiește foarte puternic în prezent, este bine informată și scrie cu pasiune despre evenimentele contemporante din România sau despre fenomene contemporane universale, în diferite publicații sau în interesantele ei editoriale din Monitorul de Botoșani. Surprinzător deci, cât de “Yma Sumac” este gama care o preocupă și în care se exprimă Lucia Olaru Nenati.

Am avut deosebita bucurie că Lucia Olaru Nenati a participat în august 2018 la Congresul Academiei Româno-Americane de Artă și Științe (ARA 42, Iași) pe care l-am organizat și condus în calitate de General Chair/Președinta Congresului.


Lucia Olaru Nenati și Ileana Costea la masa de prezidiu într-o sesiune la ARA 42, august 2018.


 

Lucia înaintea prezentării ei “Consolidarea prin cultură a Marii Uniri” în Aula Carmen Sylva a Universității Tehnice Gheorghe Asachi, luni, 27 August, 2018, Congresul ARA 42, Iași.

 

 

Lucia ținând conferința-recital “Poetul Mihai Eminescu și pasiunea lui pentru muzică”  în amfiteatrul de la Ipotesti în cadrul sesiunii conduse de Roxana Patraș.

Cu această ocazie, Lucia Olaru Nenati a susținut două alocuțiuni “Consolidarea prin cultură a Marii Uniri” și “Poetul Mihai Eminescu și pasiunea lui pentru muzică”conferință și recital muzical, dar a și publicat în revista congresului un amplu eseu literar intitulat “Despre athanor privit din interior”.

Pe 28 august, congresul s-a desfășurat și la Ipotești, la sediul Casei memoriale “Mihai Eminescu”. La casa poetului, participanții au fost conduși de Lucia, cea care, ani de-a rândul, a funcționat aici ca unic muzeograf sau, mai bine zis, ca factotum și care a restaurat casa memorială și a structurat proiectul evoluției viitoare a așezământului. Participanții au primit de la ea explicații valoroase, au ascultat povești interesante și inedite dar, mai ales, au aplaudat îndelung recitalul său muzical cuprinzând cântecele restaurate de ea, cântate odinioară de Poet, precum și unele compoziții proprii dedicate acestuia.

Academicianul Constantin Ciopraga spune (în Dacia Literară Nr. 2006, Iași), “Lucia Olaru Nenati este o autoare completă: și lirică și cogitativă și documentată istoric…”

Fiind deci o scriitoare și poetă talentată, care, în plus, cântă minunat, fiind la curent și scriind despre ceea ce vede și se petrece în secolul nostru, cu observații adânci și pertinente, cu păreri personale, ca un jurnalist de înaltă clasă, într-o exprimare de mare calitate literară, ea acoperă deci nu numai o mare gamă de teme, de domenii, dar și o largă scară de timp: de la vremurile de demult ale cărții pe hârtie special imprimată, la evenimente contemporane.

Aceasta este Lucia Olaru Nenati: poetă, scriitoare sensibilă, inserată în actualitate la fel de mult pe cât era și Eminescu, pasiunea ei de o viață.

© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.586 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5