O carte de succes
 ISTORIA LICEULUI „MIHAI  EMINESCU” BOTOŞANI
Autor, MIHAI  MATEI

„Talent şi hărnicie: fără amândouă nimeni nu se poate distinge, dar se distinge în gradul cel mai înalt acel ce le reuneşte pe amândouă.” ( B. GRACIAN, O. )

            În sfârşit, a fost dusă până la capăt o lucrare exhaustivă, demult râvnită la Botoşani, „Istoria Liceului „Mihai Eminescu””. Peste un deceniu a durat munca de cercetare şi documentare, culegere de date şi informaţii, anchete, redactarea, corectarea, completarea şi recorectarea unui mare volum de înscrisuri care, până la urmă, aveau să numere peste 730 de pagini, în cele trei tomuri ale cărţii.

            Această misiune şi-a asumat-o eminentul  profesor MIHAI  MATEI, istoric şi publicist, cel mai longeviv spiritus rector  al învăţământului botoşănean ( inspector general timp de două decenii: 1968 – 1989 ), al cărui devotament pentru temeinică învăţătură şi muncă s-a cultivat, mai întâi, acasă şi la şcoala satului său natal Văculeşti, sub atenta îndrumare a învăţătorului Adrian Dohotaru, dascăl foarte apreciat, cu siguranţă, apoi la celebra Şcoală Normală de la Şendriceni şi, indubitabil, la Facultatea de Istorie a Universităţii „ Al. I. Cuza” din Iaşi.

Proiectul lucrării prinsese contur încă în anul 2000, când Domnia-Sa se pensionase, după ce expirase ultimii 10 ani din cariera sa profesională, tocmai la colegiul pe care îl avea în obiectiv. Atunci a adresat un apel către mai mulţi profesori şi foşti elevi / eleve ai liceului, acesta reprezentând începutul unui travaliu care s-a sfârşit de curând; tuturor le-a solicitat documente, în afara celor aflate în arhivele naţionale şi ale şcolii, impresii şi amintiri despre foştii lor profesori, directori, elevi deosebiţi, performanţe ilustrate cu diplome şi trofee, distincţii ale unor autorităţi ale statului, broşuri, afişe, gazete, corespondenţă etc. şi multe din acestea au şi început să sosească fără întârziere.

Încurajaţi de un început atât de promiţător, autorul şi apropiaţii săi s-au încumetat să propună ca termen de finalizare şi lansare a cărţii anul 2002, când liceul ar fi putut fi sărbătorit la împlinirea a 115 ani de la înfiinţare. Însă încadrarea în acest termen n-a fost cu putinţă şi a urmat o temporizare până în anul 2004, când colectivul redacţional a făcut un nou apel la eventualii colaboratori, solicitându-le mobilizarea pentru ca evenimentul să poată avea loc în anul 2007, de această dată, la 120 de ani de la înfiinţarea liceului.

Au răspuns la apel şi mai mulţi oameni dedicaţi acestui proiect, totuşi editarea lucrării a mai suferit o amânare, din fericire, şi ultima.

S-a prelungit, astfel, încă o dată, timpul de „aşteptare”, în care autorul şi-a văzut şi de alte scrieri, pe care le-a şi publicat: Monografia satului Dorobanţi (Ed. Agata,2005), Meridiane şi continente (2007), Evocări (2008), De la Columb… la   Marco Polo (2009) şi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” – Pagini de istorie contemporană (2010), care tratează şi aspectele majore ale perioadei 2005 – 2010, dar în atelierul său de lucru, pe primul plan a rămas, fără întrerupere, Istoria Liceului „Mihai Eminescu”.

            O concepuse în două volume, pentru a putea cuprinde în ea „tot sau aproape tot ce merita a purta, pe drept „eticheta” de fapt istoric”, iar scadenţa era tot mai aproape.

La sfârşitul anului 2011, a văzut lumina tiparului primul volum al lucrării, cuprinzând perioada 1887 – 1948, timp în care această şcoală a purtat, succesiv, următoarele nume: Externatul Secundar de Fete (1877 – 1918), Şcoala Secundară de Fete, gradul II (1918 – 1928) şi Liceul „Carmen Sylva (1928 – 1948), tomul fiind structurat în 4 subdiviziuni: prima se referă la începutul acestei şcoli, a doua şi a treia subdiviziune parcurg perioada 1887 – 1928, când Şcoala Secundară gradul II devine liceu cu numele patronului (stabilit încă din 1908) „Carmen Sylva”, iar subdiviziunile  a IV-a – a VI-a reflectă perioada 1928 – 1940, cea mai bogată în fapte; ultima se referă la intervalul 1940 – 1948, când şcoala trece prin anii grei al celui de Al Doilea Război Mondial, la sfârşitul căruia este supusă procesului de ideologizare comunistă.

Profesoara Loredana Botezatu, directoarea liceului, semnatar unui „Cuvânt înainte” la acest volum, salutând apariţia lui, îl apreciază ca „o sinteză a judecăţii timpului asupra modului cum s-a născut, a crescut, a trăit şi a înflorit una din cele mai valoroase instituţii de învăţământ din România”  şi acuză regimul trecut pentru rigiditatea şi restricţiile care au făcut ca, la împlinirea a 100 de ani de existenţă, liceul să nu-şi fi putut publica o istorie a sa. (Probabil că aluzia are în vedere lucrarea dactilografiată a profesorului Dorin Popa, intitulată  „Liceul MIHAI EMINESCU – file de centenar”, redactată în anul 1987, din păcate, nepublicată şi, deci, puţin cunoscută).

Au trecut, de-acum, 125 de ani de la înfiinţarea liceului şi profesorul Mihai Matei încredinţează Editurii Quadrat publicarea atât de aşteptatei cărţi, la a cărei elaborare s-a bucurat de concursul unor intelectuali de elită, pe care îi citează cu sinceră recunoştinţă: Ştefan Cervatiuc, specialist în arhive, profesorii, Mihai Vasilică, M. Buzduga, Th. Trişcă, Loredana Botezatu, Cezar Vasilescu, Mihaela Timingeru, Ionel Bejenaru,  Octavian Liviu Şovan, Traian Apetrei, Dumitru Ivan, Angela Caliniuc şi Iulia Lazăr.

Şi a mai beneficiat, de asemenea, de o serie de lucrări de sinteză, pe care le-a consultat, precum: „Istoria municipiului Botoşani” şi „Pagini din istoria învăţământului botoşănean”, de Ştefan Ciubotaru, „Dicţionarul personalităţilor botoşănene”, de Ionel Bejenaru,  „Monografia Liceului „Carmen Sylva”, de Gabriela Leonardescu ( „de fapt, un anuar”), „Liceul „Mihai Eminescu” – file de centenar”, de Dorin Popa şi „Învăţământul liceal botoşănean în perioada 1948 – 2000”, de C. C. Carp, chiar dacă toate acestea „nu conţin decât pagini telegrafice cu privire la istoria propriu-zisă a Liceului „Mihai Eminescu”, fost „Carmen Sylva”  (informaţii, adeseori, pe o singură pagină – n.n.), după afirmaţia autorului.

Dar fondul principal bibliografic l-au constituit documentele de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului şi de la arhivele liceului, pe care cu acribie le-a cercetat autorul, amintirile, mărturiile, actele, însemnările, alte înscrisuri şi ilustraţiile primite de la foşti şi de la unii încă actuali profesori şi eleve / elevi, precum şi propriile observaţii şi impresii din timpul când, de-a lungul a peste 30 de ani, şi acest liceu făcea parte din viaţa sa.

Cu deosebită atenţie au fost urmărite încercările prin care a trecut această şcoală în primii 61 de ani de existenţă, multe provocate de cele două războaie mondiale, devotamentul colectivului didactic şi aportul comitetului de părinţi şi al conducerii oraşului la sprijinirea şi apărarea intereselor liceului în momentele grele ale acelor timpuri.

În acelaşi context, sunt evocate şi nume cu rezonanţă ale unor foste directoare, profesoare şi eleve care şi-au consacrat energiile pentru ca această şcoală să poată sta, fără întrerupere, alături de cele mai strălucite unităţi de învăţământ din judeţ şi din ţară.

Câteva medalioane ale unora dintre acestea, lista alfabetică a absolventelor din toţi cei 61 de ani, a directoarelor şi a personalului tehnico – administrativ, bibliografia, un profil de sponsor şi câteva  „fragmente  de istorie” – în documente şi imagini – încheie primul volum al „Istoriei Liceului  MIHAI  EMINESCU Botoşani”.

            Lansarea lui s-a înscris în  programul Săptămânii Colegiului – 7-13 mai 2012 -, dedicată sărbătoririi a 125 de ani de la înfiinţarea acestei instituţii şcolare, constituind apogeul celei de a doua zi a manifestărilor, când sala multimedia devenise neîncăpătoare pentru numeroasele personalităţi ale învăţământului, culturii şi vieţii publice botoşănene prezente spre a lua cunoştinţă de noua şi importanta apariţie editorială.

Volumul a fost prezentat de profesorul Dumitru Ivan, directorul Editurii Quadrat, şi elogios apreciat de mai mulţi vorbitori, precum: prof. Cristina Chiriac, directoarea Colegiului, prof. dr. Ada Macovei, inspector general al Inspectoratului Şcolar judeţean, prof. Daniel Botezatu ş.a. care şi-au exprimat, totodată, dorinţa şi interesul de a participa, cât mai curând, şi la lansarea celui de al doilea volum al cărţii.

Şi, într-adevăr, n-a durat mult până când a fost încredinţat tiparului şi acesta.  El „ne oferă un bun prilej de reflecţie, o posibilitate de xcunoaştere, în continuare, a drumului parcurs de liceul nostru, cu succesele şi avatarurile mersului său, în perioada 1948 – 2005”, afirmă profesoara Cristina Chiriac, în prefaţa volumului.

Iar prof. dr. Daniel Botezatu, inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean, face o şi mai pertinentă radiografie a tomului, remarcând că „apariţia lui este, cu atât mai lăudabilă cu cât trecuseră, iată, 75 de ani de când, prin osârdia distinsei profesoare Gabriela Leonardescu, se publicase Monografia Liceului de Fete „Carmen Sylva” din Botoşani (1887 – 1937), singurul volum monografic dedicat liceului până la binevenitul act de restituţie al domnului Matei.”

            Este, de asemenea, relevant că „mai bine de jumătate din cei peste 60 de ani de evoluţie a liceului, după 1948, este surprinsă de domnul profesor, atât în calitatea de persoană implicată, direct sau indirect, în evenimentele epocii, fie ca inspector şcolar general, fie ca profesor titular al liceului, devenit colegiu naţional din anul 2000.”

            În funcţie de contextul istoric, perioada la care se referă volumul este împărţită în două: 1948 – 1988 şi 1990 până în prezent, „linia de demarcaţie fiind anul 1989, anul revenirii la democraţie şi la valorile acesteia….Cu excepţia penultimului capitol, care redă istoria postdecembristă a liceului, celelalte prezintă evoluţia în timp a acestuia pe decade, poate şi ca un recurs subliminal la realitatea că în toată această perioadă, în ciuda regimului autoritar, elevii şi profesorii liceului au continuat să fie de nota 10.”

            Prezintă, totodată, interes şi menţiunea că, în această perioadă, liceul a suferit cele mai mari prefaceri: Liceul de Fete „Carmen Sylva” devine, pe rând,  Şcoala Medie de Fete (1948 – 1949), apoi Şcoala Medie de Fete nr. 2 „Mihai Eminescu” (1957), Liceul de Chimie Industrială „Mihai Eminescu” (1975), Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” (după 1990), pentru ca din martie 2000, în urma demersurilor făcute de regretatul director de atunci, profesorul Mihai-Viorel Vasilică, liceului să i se consacre, prin decret de ministru, onorantul statut de Colegiu Naţional.

Iar pentru că cea mai mare parte a perioadei analizate în acest volum corespunde etapei comuniste a istoriei noastre – din 1948 până în 1989 – a trebuit ca autorul să apeleze şi la mai mulţi colaboratori avizaţi în materie, care să asigure nu numai cuprinderea faptelor şi evenimentelor petrecute în acest timp, ci şi autenticitatea lor. Au răspuns la această solicitare: prof. Cristina Chiriac, directoarea liceului, Nicolai Buzduga, director adjunct, Dorin Popa, Cezar Vasilescu, Ileana Darie şi Silvia Vieru, foste eleve ale Liceului „Carmen Sylva”, Gabriela Bosânceanu, Maria Stoica, Maria Croitoru, Nicolae Brădăţeanu, Mihaela Timingeru şi Daniel Botezatu, Mihaela Huncă, inspector  general al Inspectoratului Şcolar Judeţean, Traian Apetrei, ziarist, directorul Teatrului „Mihai Eminescu”, muzeograful Gheorghe Median, Mihai Cornaci de la Biblioteca Judeţeană, Lucreţia Andronic, fostă elevă ş.a.

Perioada de după 1989 se referă la evenimente şi fapte care ajung până în zilele noastre. Sunt prezentaţi aproape toţi profesorii, cu meritele lor, şi personalul didactic ajutător care, împreună, au asigurat şi continuă să înfăptuiască, neîntrerupt, un învăţământ de calitate, modern şi performant, formator de caractere capabile să se distingă în lumea de azi, atât de complexă, prin pricepere, hărnicie şi exemplară dăruire.

Cu aceeaşi atenţie sunt tratate în carte şi celelalte resurse ale liceului care contribuie la succesul procesului instructiv educativ: spaţiul de şcolarizare şi de efectuare a practicii de profil, cazarea şi masa (cantina) pentru elevi, încadrarea cu personalul didactic, auxiliar şi tehnic-administrativ temeinic pregătit şi stabil, dar, în mod justificat, sunt înserate aici şi activităţi care stimulează, doar, şi completează interesul elevilor pentru învăţătură: organizarea de activităţi şi manifestări cultural-artistice în şcoală şi în afara ei, consolidarea şi dezvoltarea tradiţiei şcolii în raport cu cerinţele actuale ale societăţii, ale integrării europene, vizite şi excursii ş. a.

Cu mândrie de fost  profesor al liceului, autorul redă performanţele elevilor la olimpiadele şcolare, examene naţionale, competiţii artistice şi sportive, participări la proiecte naţionale şi internaţionale, un întreg palmares de rezultate ce demonstrează, evident, locul de seamă pe care îl ocupă această instituţie şcolară în peisajul învăţământului naţional şi internaţional.

Lansarea cărţii a avut loc în ziua de 15 decembrie 2012 tot în sala multimedia a Colegiului, ca şi a primului volum, în prezenţa inspectorului şcolar general Mihaela Huncă, a istoricului şi muzeografului  Gheorghe median, a fostului inspector general adjunct şi actual cadru didactic al Colegiului, Daniel Botezatu, a deputatului Mihai Baltă, şi el fost cadru didactic al liceului, dar şi a numeroşi foşti şi actuali profesori ai instituţiei.

Cu acest prilej, prof. Daniel Botezatu a făcut propunerea ca cele două volume ale „Istoriei Liceului MIHAI  EMINESCU  Botoşani” „să fie achiziţionate de conducerea Colegiului, într-un număr cât mai mare de exemplare, pentru ca la sfârşitul anului şcolar, acestea să poată fi acordate, ca cel mai frumos premiu, elevilor merituoşi.”         O propunere la care subscriem şi noi. Şi, mai mult ca atât, „această carte n-ar trebui să lipsească nici din bibliotecile celorlalţi elevi şi ale profesorilor prestigiosului Colegiu”, spune Daniel Botezatu.

Gheorghe Burac

Mai 2013