Virginia Micle – prima profesoară de matematică şi ştiinţe ale naturii a ,,Externatului secundar de fete din Botoşani”

Virginia Micle – prima profesoară de matematică şi ştiinţe ale naturii a “Externatului secundar de fete din Botoşani”.
Întrucât arhiva liceului “Carmen Sylva”din Botoşani, a fost distrusă în timpul refugiului, determinat de cel de al doilea război mondial (s-au putut păstra doar cataloagele şi matricolele) şi pentru că în Monografia realizată de Gabriela Leonardescu şi publicată în 1938, nu se vorbeşte aproape deloc despre Virginia Micle, am căutat şi am găsit alte surse de informare.
Pentru a afla cine este profesoara Virginia Micle, repartizată la Botoşani şi încadrată la Externatul secundar de fete, unitate nou înfiinţată în ţară, la 1 septembrie 1887, am apelat la rezultatele cercetărilor eminescologului Augustin Z. N. Pop, publicate în mai multe volume. În special ne-am oprit la cartea sa “ Mărturii …Eminescu- Veronica Micle”, publicată la Chişinău, la Editura “Litera” în anul 1989, de unde am extras precizările pe care le prezentăm alături de informaţii şi din alte surse obţinute.
În primul ordin primit de Externatul secundar de fete din Botoşani semnat de Spiru C. Haret, nr 11983 din 4 septembrie 1887, prin care se stabilea încadrarea şi salarul profesorilor unităţii, la punctual 3 este menţionată, pe catedra de matematică şi ştiinţe ale naturii, retribuită cu 200 lei lunar, domnişoara Virginia Micle. Cine era această tânără profesoară şi de ce a venit din Iaşi la Botoşani?
Virginia Micle demonstrează Augustin Z. N. Pop este a doua fiică a Veronicăi Micle, născută la 7 martie 1868; prima fiică se numea Valeria şi este viitoarea cântăreaţă de operă, căsătorită Sturdza.
Virginia face studiile la Iaşi şi solicită la terminarea lor, să fie încadrată, în învăţământ în oraşul Botoşani, unde se afla Eminescu, bolnav, îngrijit de sora sa Harieta.
Profesoara Virginia Micle se instalează la Botoşani, ia parte la inaugurarea Externatului secundar de fete şi face parte din comisia de examen de admitere, la disciplina matematică, examen în urma căruia, în clasa I-a sunt admise 44 de eleve. Participă apoi la activitatea didactică din şcoală, la examenul de sfârşit de an, cum erau atunci normele şi la celelalte activităţi specifice şcolii (consilii profesorale, conferinţe, întâlniri cu părinţii, etc.). Este martoră şi se bucură atunci când Titu Maiorescu, ministrul instrucţiunii publice, la 5 aprilie 1899, hotărăşte trecerea Externatului Secundar de fete, în subordinea statului fiind scoasă unitatea de la finanţarea prefecturii judeţului.
La sfârşitul anului şcolar este asistată la examenele programate, de prof. Univ. Grigore Cobălcescu şi I. Caragiane, reprezentanţi şi delegaţi ai Ministerului, la acest important act. Participa apoi la serbarea de sfârşit de an şcolar 1888-1889, desfăşurată cu un fast deosebit, la manifestare fiind prezent din partea Ministerului de resort, deputatul de Botoşani în Parlamentul României, Al. Enacovici.
În această vreme, mai frecvent în 1888, mama sa, Veronica este prezentă la Botoşani, aşa cum relatează şi Scipione Bădescu, în Gazeta sa „Curierul Român” din 25 august şi 26 noiembrie 1888, ea îl vizitează de mai multe ori pe Eminescu, cu scopul de a-l convinge să accepte sî fie transferat la un spital din Bucureşti.
La Botoşani, Veronica trăgea de fiecare dată, la fiica sa Virginia la o gazdă din strada Sfinţii Voievozi, aproape de casele Vasilievici, închiriate atunci de Externatul de fete, unde funcţiona unitatea.
Urmare acestor vizite făcute, Eminescu pleacă pentru totdeauna din Botoşani pe 12 aprilie 1888, spre marea supărare a Harietei, sora sa.
Datorită plecării lui Eminescu din Botoşani, ca şi poate altor motive, pe care noi nu le cunoaştem, în încadrarea Externatului secundar de fete, pe anul şcolar 1890- 1891, Virginia Micle nu mai apare, catedra rămasă vacantă prin demisie, fiind recuperată de profesoara „Elena Pădure”, căsătorită apoi Răutu. Aceasta era absolventă a Azilului „Elena Doamna” din Bucureşti, fiind încadrată mai întâi ca suplinitoare şi apoi prin concurs, titulară pe post. A funcţionat 40 de ani trecând la pensie, în regretul colegelor şi fostelor sale eleve.
Virginia Micle a funcţionat în continuare ca profesoară la Paşcani, Focşani şi apoi Iaşi. S-a căsătorit cu Eduard Gruber, în anul 1891. Soţul având doctoratul luat la Leiptz, a predat la Iaşi, primul curs de istorie experimentală. Se îmbolnăveşte şi moare de timpuriu în anul 1896, în Ospiciul Mărcuţa, Bucureşti.
Virginia Gruber, fire sensibilă, cu o temeinică cultură, a publicat mai multe poezii. Se stinge din viaţă la 29 septembrie 1937, în casa sa din Bucium. Aceasta era locuinţa sa de vară, unde veneau adeseori strănepoţii şi strănepoatele, să petreacă împreună frumoase şi vesele clipe.
Virginia are şi ea o fiică, pe nume Maria Micle Mălinescu, ce-a locuit în Iaşi pe strada Th. Vlăşcăuţearu, nr. 31.
Virginia Micle deşi a funcţionat doar 3 ani este, credem noi, una din primele componente ale „galaxiei” Liceului „Carmen Sylva” şi a Liceului „Mihai Eminescu” din Botoşani, exemplul ei determinând, aşa cum vom vedea, în alte materiale, încadrarea celebrei instituţii, numai şi numai cu profesori de renume.

Bibliografie:
Octav Minar „Veronica Micle – Muza lui Eminescu” editura „Flacăra” Bucureşti 1914.
Augustin Z.N. Pop „Mărturii – Eminescu – Veronica Micle”, editura „Litera” Chişinău 1989.
Gabriela Leonardescu „Monografia Liceului de fete „Carmen Sylva”, 1887- 1937”, Botoşani, 1938.
Mihai Matei „Istoria Colegiului Naţional Mihai Eminescu”, manuscris 2010
„Curierul Român” din 25 august – 26 noiembrie 1888.

Profesor Mihai Matei.