Primit pentru publicare: 05 febr.2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Editor: Jan TRISTEA
Publicat: 05 febr.2016

O Doamnă și Eminescu – ANTOANETA RALIAN – IN MEMORIAM

Motto:”Se poate trăi și peste 120 de ani. Doar că, din când în când, mai trebuie schimbat formolul”. (Vasile Ghica)

Mi-a expediat ing.  George Măndicescu, Ploiești, am preluat și transmit, cu unele adăugiri:

„În noiembrie trecut ne-a părăsit o distinsă doamnă: ANTOANETA RALIAN. Poate multora dintre noi numele nu ne spune nimic. Totuşi doamna cu pricina, una din cele mai vechi traducătoare, este cea care, cred, a dat faţă românească literaturii engleze în peste 110 titluri. Mi-o amintesc de la GAUDEAMUS-ul din 2014 când Radio România o omagia la cei 90 de ani. O femeie micuţă, simpatică, vivace, care rememorând parcursul vieţii şi a carierei ne-a povestit câteva păţanii cu tâlc. Cea mai picantă a fost cea privind opera de traducere a romanelor lui Hery Miller, mai ales The Rosy Crucifixion: Nexus, Sexus, Plexus, pline de expresii obscene, vulgarităţi şi limbaj de argou. Cum să le traduci fără o falsă pudibonderie? ,,M-am documentat, spune doamna, în suburbiile Londrei, portul Constanţa şi câteva licee de top din Bucureşti.. Aşa am suplinit lipsa unui dicţionar adecvat şi a ieşit ce a ieşit.” (Vezi discuţia prietenilor noştri Nic G. şi Nick A. pe tema DOOM şi GLOOM!).
Adevărul este că munca de traducător este foarte, foarte  importantă şi lipsită de recunoaştere. Şi eu, copil fiind, citeam cu pasiune cărţi mai ales de literatură universală (când le găseam), dar nici nu mă uitam la traducători. Mi se părea ceva de la sine făcut. Apropo, odată am dat peste un ,,Nomenclator al meseriilor din R.P.R.”. Am căutat, curios, cuvântul ,,traducător” apoi ,,scriitor”. Primul nu exista. Am găsit, în sfârşit: SCRIITOR DE VAGOANE!!!
Un adevărat tălmăcitor  evită formula  traduttore, traditore sau traficatore în sensul că trebuie să toarne în formă nouă un vechi conţinut dar în integralitatea sa. Umbero Ecco spunea că un profesionist autentic trebuie să treacă printr-un proces de transgenialitate, adică un transfer de genialitate, lucru greu de obţinut.
V-am scris toate acestea cu gândul la INTRADUCTIBILITATEA  lui Eminescu. Cum să traduci GENIUL sau ARMONIA sau ROSTIREA ROMÂNEASCĂ sau MUZICALITATEA SENSURILOR…?
Până atunci: God bless your soul, Lady!”
V.G.

P.S.

Distinsa doamnă avea 91 de ani.
Conform unei cărţi cel puţin incitate, ,,Terapia destinului”, aparţinând lui V. Andru, programarea noastră genetică este pentru 120 de ani. Restul e CUMUL DE ERORI. Vă mai spun, totuşi, că doamna sa, mai tânără cu 20 de ani, afirma că a făcut medicina numai pentru a susţine geniul maestrului.
Dar doamna Ralian? Care-i sunt erorile? Probabil prea multele tălmăciri şi obsesiile lui H. Miller…”
*
Antoaneta Ralian s-a născut la 24 mai 1924 în București și a decedat la 26 noiembrie 2015, ea fiind o importantă traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor  din România.
De origine evreică din Roman, numele ei la naștere era Antoinette Stein, cea care i-a predestinat destinul fiind mama sa care îi povestea pe îndelete romanele și piesele de teatru pe care i le citea, precum „Muntele vrăjit” de Thomas Mann, ea introducând-o și în lumea literară a timpului.
Un frate al său Richerd Stein, cu 14 ani mai mare decât ea, a fost compozitor, el a compus șlagărul internațional „Sanie cu zurgalăi”.
Familia i-a fost foarte persecutată de regimul de la sfârșitul deceniului patru al secolului XX din cauza legilor antirasiale practicate. Tătăl său, funcționar la Banca Comercială din Roman a fost epurat, iar ea exmatriculată din liceu, familia silită să-și părăsească locuința și să locuiască, undeva, la marginea orașului.
La scurt timp după terminarea războiului mama sa a murit. Antoaneta  a urmat Facultatea de litere și filosofie a Universității din București, specialitatea engleza (1945-1948), a fost discipola prof. Dragoș Protopopescu și Ana Cartianu. Încă din timpul studiilor a fost angajata Ministerului învățământului, perioadă în care s-a și căsătorit cu jurnalistul Marius Ralian. A fost redactor de carte la Editura Univers, în corespondență  cu scriitoarea și filosofa Iris Murdoch. Citea și comunica în engleză, franceză și italiană.
A tradus în limba română scrieri ale lui Henry James, Virginia Woolf, D. H. Lawrenle, Iris Murdoch, Lawrence Durrell, Henry Miller, Saul Bellow, John Galsworthy, Katherine Mansfield, Tennessee Williems, James Joyce ș.a., romane și piese de teatru, mai ales.
„Amintirile unei nonagenare. Călătoriile mele, scriitorii mei”, București, Editura „Humanitas”, 2014, este cartea ei de memorialistică.
În 1997 și 2006 a primit Premiul pentru traduceri al USR; Premiul USR pentru întreaga activitate în 2002; Diplome de apreciere a Departamentului de Stat a Statelor Unite în 2012, Premiul Național pentru literatură a USR și Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor în 2013.
A fost oaspete de preț la Emisiunea TV „Profesioniștii” de Eugenia Vodă.
A fost o prezență vie cu interviurile sale în revista „Flacăra”, 2010, „Observatorul cultural”, 2002 și 2005, revista „Formula As”, 2012, în „România literară”, 2014.
A lucrat la Direcția Generală a Editurilor, Poligrafiei și Difuzării Cărții (1950-1982). A debutat editorial încă din 1956, cu o culegere de povestiri italiene, ea fiind, pe parcurs, traducătoarea  a peste 110 volume. Datortă ei citim: „Omul invizibil” de H. G. Wells, „Amintirile lui Pinocchio” de Carla Goldoni, „Spre far” de Virginia Woolf, „Vlăstarul cuvintelor” de Iris Murdoch.
La  mijlocul anilor 90, la propunerea editorului Samuel Tastet, la Editura Est, a tradus pentru prima oară în românește pe Herry Miller într-un limbaj erotic care a produs un șoc cultural: „Tropicul Cancerului”, „Tropicul Capricornului”, „Sexus”, „Plexus”. Reamintim, în „obsedantul deceniu”, traducătoarea  a fost obligată să elimine din opera celor traduși  paragrafe întregi erotice, din cauza cerințelor cenzurii timpului și a „pretențiilor” realismului socialist.
Un text antologic este cartea sa „Prima mea dezamăgire în dragoste”.
Subliniem, încă din 1979 este deținătoarea  premiului Asociației scriitorilor din București pentru traducerea cărții lui Saul Bellov, „Darul lui Humbold”.
La Târgul de carte Gaudeamus din 2010, cinstire ei, s-a înființat Premiul special pentru traduceri care îi poartă numele.

Ion N. Oprea