Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr. 5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O Europă tot mai socialistă ?

Primit pentru publicare: 09 Mai 2021
Autor: Pavel NiCOLAIE
Publicat: 10 Mai 2021
© Pavel Nicolaie, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

O Europă tot mai socialistă ?

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc summitul social din Portugalia. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat necesitatea de a se găsi o modalitate pentru ca angajații să poată primi un salariu decent din care să poată trăi, comunică Agerpres. Adică cum… la nivelul Uniunii Europene sunt salarii din care angajații nu pot trăi într-un mod decent? Se pare că da, de seamă ce reprezentanții cei mai de seamă ai UE se gândesc că ar fi necesar adoptarea unei legislații, la nivel european, care să reglementeze această situație. 

Conform unui raport al ONU:  700.000 de persoane din Europa dorm pe stradă în fiecare noapte, peste 20 de milioane trăiesc în sărăcie. E mult, e puțin? Interesant ar fi de știut care sunt cauzele care au generat și în continuare conduc către această situație, și mai mult, pe an ce trece se aprofundează, creând societăți tot mai divizate în care democrațiile intră în declin.

Toți liderii europeni prezenți la summit par că au înțeles efectele unor inechități sociale, își propun măsuri de îndreptare a lor acum când, urmare a pandemiei, ele sunt mai acute ca oricând. Mă gândesc că această pandemie a avut și ea rolul ei benefic dacă a reușit să scoată în evidență o problemă, de fapt probleme care mocneau în societățile europene de ani și ani. Se vede, în sfârșit  și acolo sus, că bogățiile se concentrează și se acumulează la tot mai puține persoane, în timp ce marea masă sărăcește din ce în ce mai mult. Din aceste motive măsurile ce se vor vrea a fi implementate nu trebuie să aibă ca etalon suprem profitul, ci o cultură socială dincolo de  o cultură economică-gen-plus valoarea cu orice preț. Pentru că dacă s-a ajuns în această situație, s-a ajuns tocmai datorită acestei situații în care  statele au guvernat după concepte economice penetrate de ideologia unui mediu de afaceri centrată numai pe profit, care să meargă numai într-o singură direcție, iar costurile acestui profit să fie tot mai mici și de aici o salarizare precară, care duce la pauperizarea angajaților.

Tot aceeași agenție de presă trece în revistă pozițiile celor mai importanți lideri europeni citând poziția premierului Portughez Antonio Costa, gazda summitului. „Vom transforma modelul de guvernanţă economică în Europa. Va fi mai echilibrat, mai corect, mai puţin financiar, mai economic şi mai social”.  Cum se va realiza acest lucru, în condițiile unui mediu de afaceri cu o foame colosală de profit și cu divergențe în chiar interiorul UE, pe acest subiect.  Fiecare stat membru are propriile sale interese dictate de oamenii de afaceri, care pun presiune pe actul decizional. Cine îi va forța pe aceștia să se gândească la interesul public mai mult decât la propriile lor interese? De bună seamă că nu numai politicile statelor, ca entități care implementează politicile unei UE care își caută busola, ci va fi nevoie de un nerv al unei societăți civile care să iasă din amorțire.

Tot cu această ocazie a fost vehiculată și noua-vechea sumă de 750 de miliarde de euro, pentru redresarea economică   printre  intermediul căreia vor fi create și premisele, până în 2030, pentru atingerea unui număr de trei obiective: creşterea ratei ocupării forţei de muncă la 78%, instruirea anuală a cel puţin 60% din adulţi şi reducerea cu 15 milioane a numărului persoanelor cu risc de sărăcie sau excluziune socială.

Numai că spre această sumă colosală sunt ațintiți aceeași ochi lacomi, care au alte interese decât cele discutate la summitul din Portugalia. Depinde de fiecare stat cum va înțelege să implementeze strategiile discutate la recentul summit, pentru că tocmai această înțelegere va micșora sau mării decalajele sociale deja existente.

O altă problemă pe care o va avea și cu care se  va confrunta, UE, în viitorul nu tocmai îndepărtat, și implicit toate statele membre, și nu numai, este cea generată de robotizarea excesivă a procesului de producție, dincolo de asigurarea unor produse-resurse pentru o populație în creștere și cu cerințe de consum tot mai mari și diversificate. Pentru că dacă munca la creat pe om, în concepția lui Frederic Engels, care nu este departe de adevăr, parafrazând, am putea spune că munca a creat și neomul, în măsura în care aceasta nu își are limite.

Plecând totuși de la această  premisă, și în limitele ei, este adevărat că munca la creat pe om. Însă zorii noii ere preconizează un om care nu mai este dependent de muncă, în sensul arhaic al termenului. Societatea modernă a creat o serie de relații și raporturi  sociale prin intermediul cărora noul om se poate defini ca un individ, scoţându-l, în acest fel, din sfera sa primară. Din aceste considerente noul om va trebui să fie educat în spiritul noilor raporturi, iar adevărata muncă va fi cea de a crea un sistem educațional complex care să redea și să recreeze un sistem de valori, pentru om, ce cu câtva timp în urmă, nu mult, se făcea pe cale naturală.

Dar, una peste alta,  constatăm că acest summit a fost unul de care atât Marx  cât și Engels ar fi fost mândri. După atâția ani, unul dintre conceptele lor sociale a triumfat la summitul din Portugalia.

De aceea, trebuie să constatăm faptul că economia nu este numai cifre, matematică aplicată în raporturile dintre muncă și preț, dintre venituri și cheltuieli, întrucât politicile economice scăpate de sub controlul unor raporturi de muncă umaniste sunt un nonsens, pentru că la final vom constata că ea produce nimic.