O LUME RĂSTURNATĂ

– Cronică –
Putem afirma cu certitudine, este o peliculă, un documentar profesionist realizat, avându-l ca operator imagine şi la montaj pe  specialistul, recunoscut deja, DUMITRU BREHUESCU, ca realizator şi la redactare  text pe referentul etnograf MARGARETA MIHALACHE (de la Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare al Tradiţiei Populare), în lectura cunoscutului actor al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani  CEZAR AMITROAIE, cu o coloană sonoră originală aleasă inspirat de EMANUELA VIERIU, cu procesare sunet a lui VALERIU DUMITROV, cu documente puse la dispoziţie de regretatul istoric IONEL BEJENARU, cu informaţii din studiul arhitectei EUGENIA GRECEANU, „Ansamblul Urban Medieval Botoşani”, apărut în a 2-a ediţie sub îngrijirea consilierului Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional, doctor în arheologie OCTAVIAN – LIVIU ŞOVAN şi de asemenea beneficiind de consultanţa ştiinţifică a profesorului dr. GHEORGHE MACARIE de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, în ceea ce priveşte stilul arhitectonic al Casei din cadrul Aşezământului SOFIAN.

Documentarul ilustrează în prim plan monumentul de arhitectură al Botoşanilor secolului al XIX-lea, Casa Aşezământului Sofian, construită în stil secession, de o frumuseţe unică şi care a aparţinut familiei Neculai şi Ruxanda Sofian (reprezentantă a Societăţii Doamnelor Române). Locuinţa, o bijuterie arhitectonică a aşezământului la vremea construirii şi locuirii sale, a fost lăsată prin testament de către cei doi soţi, pentru a fi folosită, ca de altfel întregul aşezământ, ca şcoală şi cămin, ca loc de educaţie pentru copiii orfani, act de caritate care a continuat să funcţioneze până în anul 1989 în acest scop, şi care trecând de acest prag, abandonată şi neglijată, lăsată la voia întâmplării, a început treptat astăzi să se ruineze, să se distrugă dureros de rapid. E un semnal de alarmă pentru pierderea unei clădiri de patrimoniu de o valoare incontestabilă pe care referent etnograf MARGARETA MIHALACHE îl pune în evidenţă, îl face cunoscut, îl face auzit, la fel ca şi în documentul premiat „S.O.S. COŞULA”, referitor la un aşezământ monahal ortodox de perioadă medievală, care spre salvare, a primit deja prin programe accesate, fonduri europene. De data aceasta, filmul se referă la actele de caritate ale familiei Sofian, la grija lor pentru susţinerea copiilor orfani, a copiilor defavorizaţi şi pentru viitoarea lor integrare socială demnă.

Paralel cu prezentarea clădirii şi a detaliilor de interior şi exterior, de o frumuseţe aparte odinioară, dar urâţite azi de lipsa de îngrijire, de indiferenţa celor în drept să protejeze aceste valori ale Botoşaniului, şi de trecerea implacabilă a timpului, pelicula prezintă ca o suferinţă a sufletului, pe lângă cea a clădirii, şi crâmpeie de viaţă a celor neajutoraţi şi abandonaţi astăzi de formaţiunile politice care s-au succedat la guvernare şi care nu s-au mai gândit la latura socială a atâtor persoane de diferite vârste afectate de lipsuri, pentru care să găsească o soluţie de trai decent.

Este o realitate condamnabilă a perioadei contemporane, este lipsă de umanitate şi rar mai apar implicarea şi actele de caritate care altădată ocroteau copiii, ocroteau vârstnicii, aşa precum NECULAI şi RUXANDA SOFIAN, care au fost un exemplu în acest sens. Impactul este puternic emoţional în totalitate şi prin apariţia în documentar a Principesei Marina Sturza, care relativ recent la Bucureşti, în urma unei ample acţiuni de caritate pe care a iniţiat-o, la ieşirea din spaţiul unde s-a desfăşurat momentul de strângere de fonduri, Principesa a fost agresată violent fizic (necesitând spitalizare) chiar de copii ai străzii, pentru care domnia sa tocmai militase, în scopul într-ajutorării lor.

Pierderea valorilor patrimoniale, a valorilor umane, arată în ce „lume răsturnată” trăim.

De aceea, şi titlul dat documentarului, „O LUME RĂSTURNATĂ”, confirmă realitatea contemporană aşa cum este, fără a fi cosmetizată, este realitatea extrem de dureroasă a vieţii de azi, când indiferenţa şi lipsa de ocrotire atât pentru mari valori arhitectonice, valori ale umanităţii, cât şi pentru fiinţa umană, definesc şi caracterizează conducerea politică şi socială a timpului prezent.

De aceea credem, NECULAI şi RUXANDA SOFIAN, privesc de sus, către „lumea răsturnată” în care trăim, dar cu rămăşiţele fizice, îşi dorm somnul de veci, în apropierea ctitoriei lor ortodoxe, aflate în cimitirul Pacea Botoşani, biserica cu hramul „NAŞTEREA MAICII DOMNULUI” ridicată după proiectul inginerului Alexandru Saint – Georges (inginer şef al Primăriei Oraşului). Ctitoria care apare în film şi cu monumentul funerar al celor doi soţi sunt ele însele, încă două bijuterii arhitectonice valoroase ale Botoşanilor, ale Patrimoniului Naţional.

Prin imaginile document pe care le prezintă şi prin întreaga realizare atentă şi cu profesionalism, filmul merită cu certitudine, toate aprecierile, acum şi peste timp, făcând parte deja din patrimoniul umanităţii.