Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O METAFORĂ A TRECERII TIMPULUI UMAN : ,,NISIPUL CLEPSIDREI’’ DE MIRCEA DAROŞI

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

O METAFORĂ A TRECERII TIMPULUI UMAN : ,,NISIPUL CLEPSIDREI’’ DE MIRCEA DAROŞI

Primit pentru publicare: 02 Sept. 2018
Autor: Ioan L. ŞIMON
Publicat: 04 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

     Iubitorii de poezie autentică nu ar trebui să rateze în nici un caz volumul de versuri al profesorului şi scriitorului MIRCEA DAROŞI, o personalitate culturală a oraşului Năsăud, cunoscut sub sintagma,, oraşul academicienilor’’, având ca titlu generic,, Nisipul clepsidrei’’, Editura Mesagerul, Bistriţa, constând  dintr-o selecţie din cele mai frumoase poeme create de autor în decursul anilor.

      Un volum care se distinge prin eleganţa editorială de excepţie şi o elevată gândire poetică  ; atât ca diversitate ideatică, cât şi prin forma desăvârşită a versificaţiei care aminteşte de marii noştri poeţi clasici, prin exigenţa faţă de canoanele estetice stabilite încă de la Aristotel sau Boileau. Sunt poeme care rămân în memorie, cu ,, laitmotivări’’lapidare, având la bază teme eterne ale existenţei şi sentimente general-umane.

     Autorul trădează în creaţia sa poetică, o fire frământată de întrebări, de probleme majore ale existenţei , cărora caută să le găsească finalitatea şi sensul lor adevărat. Astfel lectura versurilor lui Mircea Daroşi îţi dau revelaţia sublimului, a unor trăiri cu adevărat estetice, pe care, doar un spirit nobil şi erudit, un caracter de marcă le poate gândi şi trăi  ; un cărturar veritabil, care crede cu adevărat în valorile artei, ale vieţii şi familiei.

    Această apreciere de cărturar nu este o complezanţă facilă,  deoarece cariera prof. Mircea Daroşi a fost încununată de realizări apreciabile în domeniul cultural şi profesional, după cum apreciază şi prefaţatoarea volumului, Emilia Crina Someşan;  ,, A coborât de la catedră să dea glas cuvântului scris, să imortalizaze valori culturale care nu puteau fi date uitării. Cele 12 lucrări ale sale sunt adevărate puncte de sprijin în evoluţia sa publicistică şi literară’’.

   Dotat cu sensibilitate aparte ; de data aceasta Mircea Daroşi, ca poet îşi exprimă neliniştile, nostalgiile şi reflecţiile intime asupra existenţei, prin forţa expresivă a metaforei, a cuvântului figurat şi vibrant care atinge cu gingăşie coardele receptive ale sufletului. Înzestrat cu harul divin al poeziei, el dă valenţe şi nuanţe inedite unor motive şi sintagme poetice cum este cel al ,, clepsidrei’’ ca metaforă a trecerii timpului uman. Însă poetul Mircea Daroşi optează spre un alt sens al ,,nisipului’’ care trece prin clepsidră ; acela de destin imanent ce măsoară drumul vieţuirii al ,,timpului psihologic’’, ca în filozofia francezului H.Bergson. Eul liric trăitor doreşte o eliberare de acest regim ireversibil şi universal al lui Cronos : tânjind spre un timp propriu, conform naturii lui sufleteşti, care să-i ofere o altă posibilitate de fiinţare proprie, autentică, a unui timp îmblânzit :,, Aş vrea clepsidra să mi-o umplu, / Doar cu nisipul sufletului meu,/ Să curgă timpul ca un fluviu/ Şi-n mersul lui să curg şi eu’’ (Clepsidra ), idee exprimată mai nuanţat şi în poemul ,,Târziu’’ ; ,,Timpul din mine l-aş îmbânzi/ Să curgă mai lin printre maluri/ Să-mi lase speranţa şi dorul de-a fi/ Vâslaşul ce spintecă valuri’’.

      Pentru Mircea Daroşi poezia, scrisul în general are o înaltă semnificaţie de zidire, iar vocaţia şi harul scrisului este atât de plastic exprimată, fiind asemănată unui,, plug’’ care,, îmi ară adânc în suflet/ Cum ară mâna mea când scrie/ Pe şesu-mbrăţişat de gânduri/ Şi încărcat de poezie (Zidire ). Poemul poate constitui o ,, ars poetica’’ a autorului fiindcă exprimă conotativ, tocmai concepţia sa despre sensul şi complexitatea creaţiei, a scrisului ca finalitate ; aceea de a opri,, o clipă veşnicia’’ ; ,, Potecile îmi însoţesc condeiul/ Pe albul ce în mine îl zidesc/ Cum se zideşte clipa-n nemurire/ Şi viaţa în destinul omenesc. /Alerg flămând după cuvinte,/ Din fructul lor să-mi iau tăria/ Să îmblânzesc culoarea vârstei/ Şi să opresc o clipă veşnicia’’ (Zidire )

    Lectura poemelor lui Mircea Daroşi lasă impresia echilibrului filozofic kantian, în genul sintagmelor celebre ale filozofului de la Konisberg : ,, cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine’’, ca un gânditor care a trecut prin furcile caudine ale vieţii, un cărturar ce a parcurs drumul iniţiatic al cunoaşterii, dobândind o vastă posibilitate de înţelegere a lumii şi a sensurilor existenţei.

    Spirit optimist şi olimpian, poetul practică o versificaţie echilibrată între stilul clasic şi cel modern, care îi dă posibilitatea unei exprimări lapidare, într-un discurs liric accesibil, după cum afirmă şi Emilia Crina Someşan. La prima vedere ar lăsa impresia că,, este creator de poezie din vechea gardă’’, dar viziunea proprie asupra vieţii, mesajul şi sinceritatea discursului liric, precum şi ,, efectul emoţional’’ afirmă Emilia Crina Someşan îl detaşează de creatorii din ,,vechea gardă’’.

     Originalitatea universului poetic al autorului se remarcă şi prin intuiţia poetică pătrunzătoare în a descoperi valenţele şi nuanţele ; cum este şi cea a ,,gândului’’, căruia îi identifică o multitudine de înţelesuri valorice exprimate prin metafore neaşteptate ce exprimă reflecţii şi revelaţii filozofice nebănuite, fapt ce dovedeşte o disponibilitate poetică de excepţie. Metafore , precum : ,, sămânţa gândului’’, ,, gândul pom’’, ,,tulpini de gând’’, ,, sensul gândului’’, reprezintă o deschidere în universul complex şi plin de mister al logosului, ca cetate incomensurabilă a spiritului şi cunoaşterii. Chiar sentimentul iubirii se raportează la puterea gândului de a exprima forţa magnetică şi sublimul acestui simţământ la cotele cele mai înalte ale simţirii şi gândirii omeneşti, pentru al  înălţa la plenitudinea împlinirii şi sacralitatea idealului :,, Aş vrea să-ţi fur iubirea şi gândul cel dintâi,/ Să-ţi împletesc din vorbe cununi ca niciodată,/ Să fim vâslaşi pe cerul ce nu-i a nimănui/ Şi totuşi e al nostru, cum n-a mai fost vreodată’’ (Nostalgica iubire )

   În concluzie subliniem frumuseţea inconfundabilă a poemelor lui Mircea Daroşi ; axate pe o tematică viabilă pentru generaţiile care se interesează de problemele majore ale existenţei şi care, avem certitudinea că vor încânta cititorii iubitori de poezie ; pentru că, în poemele sale cuvintele vibrează şi ating lumea noastră interioară. Mai adăugăm că versurile au o structură clepsidrică în care metaforele creează conexiuni într-o imagine specifică asupra lumii.

                                                      



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5