Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O NOUĂ CULEGERE DE DOCUMENTE REFERITOARE LA NICOLAE IORGA ŞI FAMILIA SA

prodanDPrimit pentru publicare: 15 iunie 2016
Autor: Prof. D-r Dan PRODAN, redactor al Rev Luceafărul(Bt)
Publicat: 16 iunie 2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

O  NOUĂ  CULEGERE  DE  DOCUMENTE  REFERITOARE

LA NICOLAE  IORGA  ŞI  FAMILIA  SA

  

Comemorarea a 75 de ani de la uciderea mişelească a lui Nicolae Iorga, în noaptea de 27 / 28 noiembrie 1940, la Strejnicu Iorga,prodan(Prahova), a fost marcată, la Muzeul Judeţean Botoşani, şi prin lansarea unui nou volum de izvoare istorice despre Iorga şi familia sa, timp de trei generaţii, realizat de istorici, muzeografi şi arhivişti botoşăneni: Memoria arhivelor botoşănene. Nicolae Iorga, ediţie de documente întocmită de: Sergiu Balanovici, George Arhip, Rodica Crăcană, Editura Axa, Botoşani, 2015, 180 p. Cartea cuprinde diferite categorii de documente istorice, inedite şi edite, dar puţin cunoscute şi utilizate în istoriografia problemei, despre o temă vastă, imensă ca un latifundiu, conform expresiei acad. Alexandru Zub de la Iaşi, atotcuprinzătoare: omul Iorga, opera sa diversă şi prolifică, familia sa cu trei generaţii, relaţiile sale cu localitatea natală, etc., surse istorice de la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale din România.

Volumul documentar include un Cuvânt – înainte semnat de Gheorghe Median, o Notă asupra ediţiei, alcătuită de autori, interesante Repere cronologice. Nicolae Iorga şi Botoşanii, Lista documentelor, în limba română, engleză şi franceză, Documentele propriu – zise, grupate, inspirat, în patru mape tematice (I. Acte de stare civilă şi notariale / 21 documente; II. Documente şcolare / 14 documente; III. Documente administrative. Corespondenţă. Însemnări / 36 documente; IV. Articole din presa locală / 46 documente), Indice de persoane, Fotografii.  Cele 4 mape tematice acoperă o perioadă istorică generoasă, de peste un secol, 1837 – 1941, din istoria documentată a familiei lărgite Iorga, în general, a familiei Nicolae Iorga, în particular. Este foarte greu a selecta cele mai importante documente din fiecare secţiune tematică. Dacă se impun nişte criterii de selecţie şi acestea devin operabile, gradul de subiectivitate a procedurilor respective este interpretabil şi oricând pot interveni modificări sau ajustări din varii cauze. Personal, risc o astfel de selecţie, asumându-mi deplina responsabilitate.

Astfel, priorizându-mă pe familia Titanului Nicolae Iorga, evidenţiez: doc. n-rul 1: Extras privind naşterea lui Nicu C(ostache) Iorga, tatăl lui Nicolae Iorga; doc. n-rul 5: Actul de naştere al lui Nicolae Iorga; doc. n-rul 6: Actul de naştere al lui Gheorghe Iorga, fratele savantului; doc. n-rul 11: Actul de deces a lui Nicu Iorga, tatăl istoricului. Tatăl istoricului s-a născut „Necolai Costache Iorga”, la 5 octombrie 1837 la Botoşani (p. 43), ulterior fiind cunoscut şi numit Nicu C. Iorga; istoricul s-a născut „Nicu N. Iorga”, la 5 iunie 1871, la Botoşani (pp. 45 – 46), cunoscut şi numit apoi Niculai / Neculai / Neculae / Nicolae Iorga;  concluzionez că prenumele „Nicu” şi „Neculai / Nicolae” erau des folosite în epocă şi că alternanţa diminutiv – formă normală a prenumelui era folosită cu anumită detaşare, nonşalanţă  şi indiferenţă chiar în documentele oficiale ale primăriilor vremii. Însuşi istoricul a semnat majoritatea contribuţiilor sale ştiinţifice în forma „N. Iorga”, iar autografe şi fotografii cu forma „Niculai / Nicolai / Neculai / Necolae Iorga”. Fratele savantului, Gheorghe / George Iorga, s-a născut la 25 noiembrie 1872 la Botoşani, şi nu în „1873”, cum a pretins Barbu Theodorescu, probabil pe baza documentelor din familia Iorga (în monografia Nicolae Iorga, 1871 – 1940, vol. I, EŞE – EM, Bucureşti, 1976, p. 16).

Documente şcolare ale fraţilor Iorga, majoritatea inedite, oferă informaţiile necesare pentru conturarea viitoarelor trasee profesionale ale celor doi: meteoric al lui Nicolae, obişnuit al lui Gheorghe (George) – (pp. 70 – 80). În cadrul secţiunii Documente administrative. Corespondenţă. Însemnări, sunt importante cele referitoare la colectarea fondurilor necesare cumpărării casei unde a copilărit Nicolae Iorga şi a declarării clădirii „monument istoric” al oraşului Botoşani (1931 – 1938). Nu mai puţin importante sunt documentele n – rele 31 – 34, referitoare la posteritatea imediată a personalităţii lui N. Iorga (1940 – 1943), analizate într-un nou context spaţio – temporal, conturat de ultima contribuţie a iorgologului bucureştean Valeriu Râpeanu, N. Iorga 1940 – 1947. Reconstituire cronologică, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Antologie, îngrijirea ediţiei, note şi comentarii de Valeriu Râpeanu şi  Sanda Râpeanu, Introducere de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 2016, 711 p.

Astfel, la 7 decembrie 1940, şeful Poliţiei din Dorohoi a primit un ordin personal – confidenţial de la Direcţiunea Generală a Poliţiei din România, prin care i s-a cerut supravegherea fostului deputat naţionalist – democrat – iorghist Ion Duzinski din Darabani, care a trimis o telegramă de condoleanţe Ecaterinei Iorga, văduva marelui istoric (pp. 106 – 107). La data respectivă România fusese declarată „stat naţional – legionar” … La 16 martie 1941, la Catedrala „Uspenia” din Botoşani s-a oficiat „un parastas pentru odihna sufletului celui care a fost şi de-a pururi va rămâne Neculai Iorga” – (p. 107). Peste câteva săptămâni, membrii Asociaţiei Foştilor Elevi ai Liceului „A.T. Laurian” din Botoşani au solicitat aprobarea Prefecturii Jud. Botoşani pentru strângerea fondurilor necesare ridicării unui bust al lui N. Iorga, amplasat în sala de intrare a liceului (pp. 107 – 108), iniţiativă restitutivă şi cerere repetate la 8 decembrie 1943, la două zile după sărbătoarea Sf. Nicolae, pentru ridicarea unei statui a lui Iorga „ (…) în Botoşani, în faţa liceului unde şi-a făcut primele studii, ca semn de mare admiraţiune pentru marele dispărut” – (pp. 108 – 109).

Câteva exemple de Articole din presa locală (pp. 118 – 165) reflectă imaginea lui Iorga în mentalul colectiv botoşănean, perceput ca cel mai mare istoric, profesor universitar, literat, ziarist, om politic născut la Botoşani, cel mai valoros al ţării şi unul dintre cei mai cunoscuţi ai lumii. Iorga a păstrat şi a dezvoltat toată viaţa puternice legături cu oraşul natal, principalele momente ale vieţii şi familiei şi realizări în varii domenii ale Titanului se regăsesc prezentate şi comentate în ziaristica locală. Pentru restituţia personalităţii lui Iorga, după tragica sa asasinare, într-o perioadă de calm relativ intelectual – cultural, trebuie să evidenţiez articolul Nicolae Iorga,  scris de N.D. Andrieş şi publicat în periodicul local Botoşanii, anul III, n-r 71 / 18 mai 1941, Botoşani, pe care îl reproduc in extenso:

„Nicolae Iorga

Nemărginită a fost durerea şi indignarea în sufletele românilor conştienţi, atunci când s-a răspândit ştirea odioasei asasinări a profesorului Iorga.
Şi indignarea a fost cu atât mai mare, cu cât îi era interzis oricui a vorbi despre meritele unui om care ne-a dus faima până departe în lume.
Dar adevărul nu poate fi încătuşat şi conştiinţele nu pot fi multă vreme siluite. Ruşinea ce plana asupra noastră şi care trebuia să rămână doar numai unor fanatici a fost spălată prin hotărârea Academiei Române de a cinsti memoria celui mai genial membru al ei, dând prin asta posibilitatea şi întregii suflări româneşti a dovedi că nu este nici ingrată, nici barbară.
Pentru noi, botoşănenii, figura de apostol a lui Iorga ne mai este concretizată şi prin anii copilăriei şi primei sale tinereţi, care se leagă de paşnicul nostru oraş, unde oamenii au dovedit, cu săptămâni în urmă, că nu-şi uită fiii care-i fac cinste.
Aceste meleaguri au purtat durerile şi visurile copilului care, la 6 ani cunoştea Cronicile Moldovei şi ştia pe de rost „Fabulele” lui Florian şi „Orientalele” lui Hugo, şi care la 13 ani scria articole de politică externă. De aici a luminat pentru tânărul sărac fulgerul conştiinţei menirii lui. Şi când, la Universitatea din Iaşi, a minunat pe profesori prin înşuşirile-i excepţionale şi când, ca urmare, a luat drumul străinătăţii (Berlin, Lipsca, Paris) pentru potolirea setei de ştiinţă, cu el a mers şi icoana oraşului acesta. Mai târziu, ca preşedinte al Ligii Culturale sau pentru a vedea undeva o icoană sau vreun document, nu rareori şi-a purtat paşii prin Botoşani, stăpânit de melancolia vremurilor duse.
Savant emerit, literat fecund, patriot mare, pe scurt personalitate titanică de enciclopedist – „pregătirea enciclopedică nu e nicăieri o mai mare nevoie decât pentru istoricul vrednic de acest nume”, spunea el – Iorga este însăşi esenţa naţionalismului nostru creator pe plan de eternitate.
Patimi şi ură, semne negre de veac transformator de lume vor cădea la fund, împreună cu toţi cei ce le-au purtat în suflet, iar peste toate se va ridica mustrător Iorga, pentru a cărui sfârşit i se potrivesc atât de bine propriile cuvinte spuse despre uciderea lui Miron Costin: „ar fi putut, în 1691, să nu-i îngăduiască timpul de rugăciune slujitorii lui Cantemir, căci asupra bătrâneţelor sale îşi mântuise sufletul, ridicând către Dumnezeu rugăciunea acestei fapte bune faţă de neamul său”.
N.D. Andrieş”. (p. 157)

Un adevărat portret în cuvinte al Titanului, realizat de botoşăneanul, uitat astăzi, pe nedrept, N.D. Andrieş, în spiritul celor creionate atât de realist, de sugestiv, de plastic, de inspirat de însuşi N. Iorga, în galeria devenită deja celebră, paradigmă a genului literar evocativ, Oameni cari au fost, vol. 1 – 3, ediţie critică integrală, note şi comentarii de Valeriu Râpeanu şi Sanda Râpeanu, studiu introductiv de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 2009 – 2012.

Anexa fotografică cuprinde 19 reproduceri alb – negru şi  sepia ale unor documente, fotografii şi tablouri fundamentale referitoare la viaţa şi opera lui Nicolae Iorga şi a familiei sale, unele izvoare istorice inedite, altele devenite deja clasice în istorigrafia temei de studiu. Notele explicative ale fiecărui capitol – grupaj documentar, deşi aşezate incomod la sfârşitul secţiunii tematice respective, oferă informaţii interesante despre subiectul explicitat şi despre trecutul zonei Botoşani, cu fostele judeţe Botoşani şi Dorohoi. Un Indice (doar) de persoane oferă o orientare rapidă în câmpul antroponimic al volumului. El trebuie completat cu repere toponimice, hidronimice, oronimice, instituţionale, tematice etc., căci Universul Nicolae Iorga este nelimitat… Un volum reuşit, care se cere completat cu următoarele, căci mai există surse istorice tematice în arhivele botoşănene care aşteaptă să fie descoperite / pregătite pentru tipar şi editate.

Ca urmare, aşteptăm cu interes apariţia vol. II al seriei tematice deja inaugurate în 2015, care va continua călătoria ştiinţifică pe urmele altor surse istorice relevante pentru Nicolae Iorga şi Botoşani şi nu numai…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5