Primit pentru publicare: 21 mai 2015
Autor: General de brigadă (r) dr. Gheorghe Creţu
Redactor ediție: Ana Dumitrescu
Publicat: 21 mai 2015

          O REDUTĂ LITERARĂ
          SOCIETATEA SCRIITORILOR  MILITARI DIN ROMÂNIA

Despre Societatea Scriitorilor Militari se poate spune, paradoxal, că a existat înainte de a se naşte. Aceasta deoarece înfiinţarea sa, cu 13 ani în urmă, nu este altceva decât consecinţa unei realităţi emergente şi a unei  tradiţii notabile. Societatea nu a apărut din senin, ori ca rezultat al unor ambiţii de castă, ci ca un răspuns în faţa unor realităţi, să le spunem organizatorice, de ordin pragmatic. Trebuie să fim de acord cu faptul că în peisajul cultural românesc există numeroase puncte de coagulare. Scriitorii au afinităţi care îi reunesc sau care îi distanţează, ori îi separă în cadrul unui spaţiu al confruntărilor ideatice, estetice sau de altă natură, în care se nasc orientări şi curente diverse, uneori chiar polemice.

Se poate observa că publicaţiile literare mai vechi sau mai noi reunesc, la vedere, într-un anumit halou de principii, exigenţe, tendinţe de ordin estetic şi valori împărtăşite, nume  ale unor autori contemporani, care îşi exprimă fie manifest, fie cu discreţie apartenenţa la grupările respective.  Fiecare publicaţie urmăreşte, în final, să personalizeze o amprentă culturală durabilă, girată de nume ale unor scriitori talentaţi şi de opere de autentică valoare.

Urmând oarecum această logică de selecţie, a cărei atracţie centripetă pare  a  fi sau acţionează  ca o promisiune şi în jurul revistei ,,Viaţa militară”(ulterior, după 1989, ,,Viaţa armatei”), s-a constituit de mai multe decenii, o grupare literară care cuprinde un număr  important de  scriitori proveniţi din armată, dar şi autori care, pur şi simplu, se simt sentimental ori din alte motive, apropiaţi de instituţia militară, cei mai mulţi dintre aceştia fie au trecut pragul, fie frecventează cu fidelitate Cenaclul Scriitorilor Militari, condus de scriitorul, eseistul şi cunoscutul critic literar Radu Voinescu. Acesta a stabilit regulile de funcţionare şi statutul acestui cenaclu. denumit şi Salon, pe care Socieatea Scriitorilor Militari îl susţine cu prioritate.

În acest club de discuţii aplicate au citit din creaţiile lor scriitori precun Vasile Preda, Gheorghe Văduva, Liviu Vişan, Grigore Buciu, Nicolae Boghian, Horia Mocanu, Vasile Moldovan, Emil Niculescu, Octavian Mihalcea, Constantin Ardeleanu, Alex Ivanov, Adrian Lesenciuc, George David, Eugen Pelin, George Mihalcea,  Liviu Zanfirescu, Marius C. Nica, Valentin Busuioc, Mihai Popescu, Angela Buciu, Daniela Leonte, Firiţă Carp,  Valentin Nicoliţov, Constantin Stroe, Corneliu Blându, Ilie Zdroba şi încă mulţi alţii, prezentarea fiind aleatorie, iar lista incompletă, cu scuze faţă de cei pe care i-am omis în acest apel, care merită toată atenţia oricărei fugare rememorări.

Aproape toţi aceşti scriitori au semnat în paginile revistei de literatură şi artă menţionată  ca punct de coagulare, câţiva dintre ei chiar lucrând în redacţia acesteia.

Pe acest subiect colonelul Constantin Strună, scriitor şi el, a întreţinut un fel de rubrică-dicţionar sub genericul ,,Scriitori din gruparea revistei ,,Viaţa Armatei”, încercând să recupereze un capitol de istorie literară pe nedrept ignorată.  Au existat şi motive emoţionale, greu de mărturisit, de  explicat şi de înţeles, ale acestei solidarizări de castă şi anume faptul că scriitorii în uniformă militară au fost privţi, cel mai adesea, cu reticenţă sau răceală, mai mult ca o ciudăţenie sau curiozitate, ca un fenomen de inadecvare, evident pe fondul unor prejudecăţi. De unde şi anumite reţineri sau chiar frustrări. Cu toate că în literatura română s-au afirmat mulţi scriitori militari de valoare, începând, dacă vreţi, cu Vasile Cârlova.

Aminteam de rădăcini şi tradiţie. În perioada interbelică a existat, cu un statut similar, Asociaţia Sciitorilor şi Autorilor Militari, bine reprezentată în epocă. Nu putem să nu amintim de generalii Nicolae Condeescu şi Constantin Găvănescu, de scriitorii căzuţi pe front, precum Ion Şiugariu, poet, eseist şi critic literar de substanţă, o promsiune  certă a literaturii şi culturii româneşti, un erou care şi-a vărsat sângele pentru ţară, alături de numeroşi alţi tineri scriitori talentaţi din armată.

În a doua jumătate a secolului trecut s-au afirmat de asemenea, numeroşi scriitori dintre care amintim pe Laurenţiu Fulga, Ion Grecea, Nicolae Tăutu, Ion Lotreanu, Radu Teodoru, Ion Aramă, acesta din urmă fiind şi unul dintre cei mai ardenţi susţinători ai Societăţii Scriitorilor Militari, alături de reputatul poet şi romancier Vasile Preda.

În siajul unei asemenea tradiţii culturale şi pe fondul  efervescenţei literare manifestată de scriitorii de astăzi din armată, un grup de iniţiativă, format din Adrian Pandea, directorul Editurii Militare, comandorul  Ilie Manole, pe atunci redactorul şef al Revistei de Istorie MIlitară, istoricul Vladimir Zadian şi colonelul Liviu Vişan, a purces la oficializarea acestei asociaţii, sub forma juridică a unei asociaţii neguvernamentale, nonprofit, conform legislaţiei în vigoare.  Aşadar, din punct de vedere strict juridic, Societatea Scriitorilor Militari  este o asociaţie şi funcţionează ca un club oarecum eletist. dar nu exclusivist, fiind deschis oricăror iniţiative şi proiecte culturale, în condiţiile precizate în statut. Oricine poate  iniţia sau participa la proiectele asociaţiei, poate publica o carte, de exemplu, beneficiind de sigla şi suportul logistic al acesteia, poate participa la Salonul literar  sau la alte acţiuni culturale de anvergură, precum Salonul de carte Polemos, care are şi o secţiune de dezbateri sau conferinţe. Societartea editează şi o publicaţie, sub forma unui magazin militar, în tradiţia presei interbelice, intitulată ,,Lumea militară” , care organizează periodic decernarea unor premii scriitorilor militari

Segmentul forte al activităţii asociaţiei îl constituie însă activitatea editorială şi participarea la târgurile de carte, care oferă o bună vizibilitate.  Este vorba despre un sprijin modest din punct de vedere material, dar care asigură unor scriitori militari posibilitatea cea mai facilă de a publica o carte.

Un succes deosebit l-a constituit colaborarea cu o societate similară din Italia, şi anume Telese Terme Poesia, condusă de poetul Luigi Di Mezza. Împreună cu scriitorii italieni au fost  editate, sub egida Societăţii Scriitorilor Militari, două antologii bilingve de poezie, intitulate  sugestiv ,,Sentiment latin / Sentimento latino – poeţi români, poeţi napoletani”, în 2004 şi 2008, lansate atât la Bucureşti cât şi în mai multe oraşe din sudul Italiei (Telese, Caserta, Napoli), evenimente care s-au bucurat de succes, fiind reflectate pe larg şi elogios de ziarele culturale din Neapole,

Cert este faptul că în cei doisprezece ani de existenţă, precizează poetul şi eseistul colonel (r) Liviu Vişan, preşedintele acestei structuri,  Societatea Scriitorilor Militari s-a făcut cunoscută nu numai în armată ci şi în peisajul cultural naţional.

Dintr-o paletă foarte largă de activităţi pe care, fireşte, nu le putem cuprinde aici pe toate, aş mai aminti organizarea expoziţiei anuale de pictură şi grafică de carte, semnată de Alex Ivanov, intitulată ,,Fantezii livreşti”, care ne introduce cu mult farmec, în actualitatea dictonului latin  ,,Ut pictura poesis”.

Toată lumea iubitoare de literatură  şi artă este invitată să se alăture Societăţii Scriitorilor Militari, structură de creaţie deschisă, în care doar talentul contează.                                     

   În final încă o remarcă, Societatea Scriitorilor Militari beneficiază de sprijinul nemijlocit al Cercului Militar Naţional, al Bibliotecii Militare Naţionale şi nu mai puţin al Editurii Militare, importante instituţii de cultură ale Armatei Române, deosebit de apreciate atât de militari cât şi de alte categorii de cetăţeni care le trec frecvent pragul.