Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O suită a sărbătorilor cu caracter spiritual-patriotic

Primit pentru publicare: 20 mai 2015
Autor: Niculae-Virgil SANDU, publicist
Publicat: 22 mai 2015

O suită a sărbătorilor cu caracter spiritual-patriotic

Luna Mai din acest an ne oferă o suită de sărbători cu o puternică încarcătură spiritual-patriotică ce ne aduce în atenţie și ne îndeamnă, cât mai este în puterea noastră, să ne păstrăm conştiinţa trează din mândria că suntem români, că suntem un popor cu o identitate de limbă și credinţă bimilenară zămislit pe acest ,,sfânt teritoriu”. Suita sărbători lor care domină în această lună este marcată de două date calendaristice cu profunde semnificaţii aniversare şi comemorabile, în speţă 9 Mai cu o triplă semnificaţie pentru România: a/ Proclamarea Independenţei de Stat a României de la 1877; b/ Ziua Victoriei – un moment istoric memorabil care a marcat încheierea celui.de Al Doilea Război Mondial în Europa; c/ Ziua Europei – 65 de ani de la lansarea ideii de Unitate europeană, iar cea de a doua dată, 21 Mai este cu o triplă sărbătoare :  înălţarea Domnului, Sfinţii    Mari Împăraţi Constantin și Elena și Ziua Eroilor. Toate sărbătorile amintite au importanţa și semnificaţia lor.  Contextul actual, însă, când/ poate eă este doar impresia mea, actul de cinstire și preţuire a înaintaşilor și eroilor neamului, a valorilor din patrmoniul nostru naţional nu este nici pe departe cel ce se cuvine , impune astfel o abordare a acestui din urmă aspect de o manieră mai directă, punctuală.

România, situată într-o zona geostrategică și geopolitică de mare interes pentru marile puteri mondiale ale momentului, a fost expusă, cu deosebire în secolul XX, unora dintre cele mai cumplite drame din istoria sa»  întregul său teritoriu naţional a constituit scena teatrului de război unde s-au desfăşurat importante și tragice episoade din timpul celor două conflagraţii mondiale, implicit cu participarea armatelor române de o parte sau alta a puterilor beligerante* Una dintre consecinţele conflagraţiilor amintite este și aceea că pe teritorii ce reprezintă aproape jumătate din Europa pot fi întâlnite zeci de mii de morminte ale bravilor ostaşi români căzuţi la datorie și unde îşi  au locul odihnei de veci   departe de pământul lor strămoşesc. Sărbătorind Ziua Eroilor este un bun prilej de a aduce, deci, un pios omagiu şi eterna recunoştinţă nenumăratelor generaţii ale neamului nostru românesc care s-au jertfit pentru apărarea și întregirea hotarelor ţării* Păstrând în memorie „dulcea și nepreţuita povară”, ne revine nouă, celor de astăzi și de ce nu și a celor de mâine, datoria morală, de suflet și de onoare de a aduce prinosul nostru de pioşenie faţă de spiritul de sacrificiu şi al pildelor de înalt patriotism al înaintaşilor noştri. Toţi aceşti eroi ai neamului ar trebui să reprezinte pentru toţi cei de astăzi repere de viaţă și de fapte.

Din estul extrem al Europei  si pînă la vestul european pot fi întâlnite morminte și cimitire întregi ale  ostaşilor români care şi-au vărsat sângele şi jertfit viaţa pentru nobila cauză a libertăţii şi unităţii de neam. În acest sens doresc să evoc un caz întâlnit undeva în Franţa, unde aflându-mă într-o scurtă călătorie în provincia Alsacia, într-un anumit context mi-am amintit ca citind cândva „Istoria războiului pentru întregirea României” de C. Kiriţescu, am întâlnit într-un capitol unde se spu ne că „în numeroase sate și alte localităţi   din Alsacia şi Lorena (provincii care între anii 187-1918 au fost sub stăpânire germană) se gasesc zeci de cimitire ale prizonierilor români din timpul primului război mondial,  de aici am ţinut să identific măcar unul dintre acele „zeci de cimitire” ale eroilor români din afara graniţelor ţări i. Din sursa citată am aflat că numărul militarilor români care s-au aflat atunci pe teritoriul respectiv era de peste 8000 de oameni. Prizonierii respectivi au căzut în mâinele trupelor germane și austro-ungare în acele zile tragice de la sfârşitul anului 1916 când, în urma înfrângerilor suferite, armatele române se retrăgeau din Ardeal dincoace de Carpaţi.  Internarea prizoneri lor români în lagărele germane din Alsacia și Lorena a fost un act deliberat de răzbunare împotriva ostaşilor români în urma „actului de trădare din partea regelui Ferdinand de a fi declarat război împotriva Germaniei. Un istoric francez, Jean Nouzille, spune într-o carte a sa că „ostaşii români au trăit un adevărat calvar în anii 1917-1918. Prizonierilor român li s-a aplicat un tratament inuman cu încălcarea gravă a convenţiilor internaţionale (semnate la Haga în 19o7).  Prizoneirii români au fost victimele unui adevărat genocid, supuşi la munci extrem, de grele în condiţii de înfometare si de înfruntare a intemperiilor extrem de aspre, la maltratări până au ajuns la un grad de extenuare fizică §i psihică incompatibile cu supraveţuirea” , Paradoxal, dar „aceste fapte cu venit din partea reprezentanţilor unui popor cu pretenţii culturale și de civilizaţie superioare altor popoare”. Din cei  aproximativ 8000 de prizonieri români peste 80% şi-au găsit moartea în acele lagăre. Unul dintre cimitire ele prizonierilor de război români, poate cel mai important, se află în localitatea Soultzmatt din apropiere de Colmar și a fost amenajat în anul 192o prin grija autorităţilor române şi franceze de la acea vreme, aici fiind înmormântaţi 687 de ostaşi români. „ Cimitirul se află într-un minunat cadru natural la poalele împădurite al Munţilor Vosgi. Graţie autorităţilor franceze, cimitirul este frumos îngrijit, găsindu-se și drapelul României arborat la poarta cimitirului, dar, din păcate, nimeni nu-şi aminteşte , conform spuselor unor localnici, sa fi fost depuse coroane sau jerbe de flori în acest cimitir din partea -unor autorităţilor române, aşa după cum tradiţia o impune, cu ocazia unor zile însemnate (Ziua Naţională, Ziua Armatei etc). Am citit pe unele inscripţii că ,,prizonierii au murit de foame, de frig, suferinţe și torturi”

După câteva clipe de reculegere în memoria acelor eroi , nu poţi să te desparţi de acel loc fără durere în inimă pentru fiii neamului tău uitaţi departe de hotarele ţării f

Dacă pentru români a cinsti, a aduce un omagiu înaintaşilor și eroilor namului ţine, frecvent şi în foarte multe cazuri, de faptul diverss de o preocupare facultativă, pentru alte naţiuni, cum ar fi la japonezi, de exemplu, actul în speţă constituie un adevărat cult, un act de mândri §i demnitate naţională, pornind de la arborarea drapelului naţional, intonarea imnului de stat şi omagierea eroilor prin depunerea de coroane, prin discursuri de comemorare etc. A devenit o cutumă de strictă tradiţie ca prim-ministrul ţării şi ceilalţi demnitari cu înalte funcţii de conducere să fie prezenţi de Ziua Naţională la sanctuarul de la Yasukumi unde sunt înmormântaţi foarte mulţi militari morţi în cel de al doilea război mondial, inclusiv a 211 înalţi ofiţeri condamnaţi şi executaţi: pentru crime de război, unde au loc ample ceremonii şi momente de reculegere , demonstrând astfel un înalt spirit de patrioţi sm«Personal, prim-ministrul japonez arborează drapelul de stat (Hinomaru) şi dă tonul în intonarea imnului naţional (Kimigayu), considerate simboluri sacre al poporului japonez pentru că prin ele „regenerează sufletul japonezului”. „ Un bun japonez (cetăţean) trebuie să respecte cele patru simboluri ale neamului şi statului său: Istoria tradiţia, cultura naţională şi constituţia – ca simbol al unitaţii poporului, al democraţiei , păcii şi drepturilor omului, promovate asiduu în special în şcoli și în rânduri le tinerilor generaţii. Este, cred, o lecţie, un exemplu de patriotism, de care ar trebui să ţinem seama și noi „

Botoşani, Mai 2o15
Nicolae-Virgil Sandu Publicist



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Gaftoneanu D.M. spune:

    …Sincere aprecieri!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5