O tempora, o mores! Obscen şi trist umor. Prezentul meu e-n urmă, Venind din viitor. În datum făr’ de ţel, Prin univers proscris, Mă-ntorc în Nicăieri; Exilul s-a prescris. Venind din viitor, Prezentul meu e-n urmă; Obscen şi trist umor, O tempora, o mores!
Vasile Popovici e un mare poet!
Reflecati!
(…)
Prin univers proscris,
Mă-ntorc în Nicăieri;
(…)
Venind din viitor,
Prezentul meu e-n urmă;
(…)
,,La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În departări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
(…)”