O tempora, o mores!
Obscen şi trist umor.
Prezentul meu e-n urmă,
Venind din viitor.
În datum făr’ de ţel,
Prin univers proscris,
Mă-ntorc în Nicăieri;
Exilul s-a prescris.
Venind din viitor,
Prezentul meu e-n urmă;
Obscen şi trist umor,
O tempora, o mores!
Vasile Popovici e un mare poet!
Reflecati!
(…)
Prin univers proscris,
Mă-ntorc în Nicăieri;
(…)
Venind din viitor,
Prezentul meu e-n urmă;
(…)
,,La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În departări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
(…)”