Nicolae Vălăreanu Sârbu

O umbră care-i lasă luminii nimbul

Libera ta trecere prin sufletul treaz
tăioasă şi fierbinte
de care mă zbat să te eliberez,
nu poate fi decât o himeră
care se îndepărtează de om.

O umbră care-i lasă luminii nimbul
acela care pătrunde în adânc ori se înalţă pe culmi,
existent în fiecare celulă care-şi ştie rostul
dat ori dobândit,
sărac de orice formulă care-l inhibă.

Ea poate fi doar creaţia minţii,
simbolul libertăţii de acţiune,
cuvântul care-i traduce sensul în vorbe
dintr-o clipă-n alta a vieţii
până la momentul ultim
când o înghite universul.

Poate nu mai există nimic în fapt
de care să ne ferim
doar o sămânţa de omenie
şi nu cred că din lutul uscat
o să mai răsară!