Primit pentru publicare: 21 oct.2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 21 oct.2015

“Oameni pe care i-am cunoscut” de Veronica Pavel Lerner

Memorialistică, crochiuri, o expoziție de portrete, retrase dintr-o revistă literară în Carte, Editura Vama Veche, Tg. Mureș, 2015

Întotdeauna am susținut, dar mai ales decând se vehiculează ideea că revistele literare își pierd din importanță, faptul că ele sunt sediul inițial al mai tuturor operelor, fapt susținut și în recenta mea carte „Revistele? Luminoase, interesante și educative…”, Editura Pim, Iași, 2015, lucru confirmat, iată, și de cartea despre care vorbesc, „Oameni pe care i-am cunoscut” de Veronica Pavel Lerer, născută, spre bucuria mea, chiar din publicistica făcută de autoare, de acolo, din Canada, în revista literară „Vama Veche”, Tg. Mureș, România, devenită carte la Editura cu același nume și din aceeași localitate.

Mama autoarei, Amelia Pavel, 1915-2003, personalitate în critica și istoria artei din România, și-a crescut, educat și format copiii, cu relații de prietenie care le-au folosit nu numai în profesiile alese. Ea, însăși, autoarea, muziciană de talent, pianistă, între Conservator și Facultatea de Chimie, a ales meseria sigură atunci, după emigrarea din 1982 în Canada, competența i-a deschis drumul spre performanțe de succes. Om de știință important, ea  reușește și performanțe literare pe măsură. Una dintre acestea este cartea de față, dar și multe altele – volume de poezie, proză scurtă și publicistică -, adună colabărările ei la revista din Târgu-Mureș, condusă de poetul și scriitorul Nicolae Băciuț, portrete neconvenționale ale unor oameni de cultură valoroși, întâlniți de ea de-a lungul timpului.

…”E bine că secvențele memorialistice  n-au rămas doar în paginile revistei de circulație restrânsă, fiindcă evocările colorate afectiv ale unor scriitori, muzicieni, actori, plasticieni de ieri și de azi alcătuiesc prin cumulare imaginea unui spațiu cultural în care în ciuda opreliștilor oficiale din comunism, artele și-au croit drum și au dat sens înalt unor vieți”, subliniază Adriana Bittel într-o cronică; Formula As nr.1185, octombrie 2015.

La editura Vatra Veche din Tg. Mureș a apărut de curând cartea „Oameni pe care i-am cunoscut”, dedicată Ameliei Pavel, mama autoarei – Veronica Pavel Lerner din Toronto, Canada, sărbătoare a împlinirii Centenarului nașteii ei, 1915, volumul prezintă două prefețe, una a scriitoarei Ioana Pârvulescu, profesoară universitară, alta a publicistului, poetului și scriitorului Nicolae Băciuț, redactorul-șef al revistei „Vatra Veche” din Tîrgu-Mureș, în care au fost publicate inițial medalioanele.

Ca și alte personalități – Nicolae Iorga, Pompiliu Constantinescu,I. Peltz, Virgil Carianopol, Cezar Petrescu, N. Stenhal, Eugeniu Speranța, autoarea face și reușește evocări de substanță.

…”Cu Veronica Pavel Lerner hazardul … a fost de două ori generos, mai întâi a făcut-o să cunoască nenumărați oameni de valoare, artiști plastici, muzicieni, scriitori, actori, virtuoși, oameni de știință, iar apoi a făcut-o capabilă să-i imortalizeze la iuțeală, din câteva secvențe.

Unii rămași doar în amintire, sunt prieteni „de ieri”: Nicolae Steinhardt, în postura de musafir frecvent la familia Pavel, actorul Mircea Șeptilici, poetul Ștefan Augustin Doinaș și soția lui, balerina, Irinel Liciu, dramaturgul Theodor Mazilu (excelent prins, în felul lui de a fi, în decorul de la Mogoșoaia), compozitorul și profesorul Aurel Stroe (cu care autoarea a luat lecții de muzică), profesorul, eseistul și scriitorul Matei Călinescu, criticul literar Mircea Iorgulescu, muzicologul Iosif Sava. O altă categorie, la fel de aleasă, o reprezintă prietenii „de azi”:  prozatoarea Adriana Bittel (și pisica ei), profesorul și scriitoriul Mihai Zamfir (cu teii și teițele și romanele lui), pianistul Li Min Qiang, scriitorul Andrei Pleșu (și șarmul lui), pianistul Dan Grigore (și mâinile și munții lui), cântăreața de jazz Aura Urziceanu, poeta Ana Blandiana, savantul și inventatorul britanic Brun Wallis (și laboratorul lui) și alții”

“Gustul cu care rămâi după citirea cărții „Oameni pe care i-am cunoscut” este unul bun”, spune în continuare prefațatoarea care redă spusele colegului ei de la „România literară”, Pavel Șușană, care o prezintă pe Amelia Pavel, mama autoarei, „Bună cunoscătoare a creației europene și universale, cu o solidă cultură literară, filosofică și estetică, dar implicată profund și în arta românească, în special în cea interbelică, Amalia Pavel și-a creat , pornind poate tocmai de la acest spațiu al diversitții, un mod de a evalua și de a judeca generos, fără pusee voluntariste și fără nici cea mai palidă prejudecată…”   

Scrisă în memoria ei, a omului Amalia Pavel, – cunoscuta critic de artă – Ioana Pârvulescu conchide: „M-a uimit cât de aproape este acest profil al mamei de cel al fiicei, Veronica Pavel Lerner, așa cum rezultă el din cartea „Oameni pe care i-am cunoscut”…

Și tot Ioana Pârvulescu: „…din paginile memorialistei ies la iveală aceleași calități: generozitatea privirii și a aprecierii, plierea pe model, „fără pusee voluntariste” și lipsa prejudecăților. Cu tablourile realizate, expoziția de portrete a Veronicăi Pavel Lerner asigură un spațiu cald, aerisit în care pătrunzi cu bucurie și vrei să zăbovești. Să zăbovești printre oameni. Ce-am putea cere mai mult de la o carte?”…    

Iosif Sava (1933-1998) a fost un om deosebit de cultivat, absolvent a două facultăți, muzică și filosofie, (care) avea niște idei de comunicat. A făcut-o prin anii 70 la radio în emisiunea „Invitațiile Eutherpei” și ulterior, din 1980, la TV în „Serata muzicală TV”. Autoarea l-a cunoscut la Sinaia prin anii 70, „dând în fața acestuia „proba” unor cunoștințe muzicale consistente, fapt pentru care a intrat în grațiile profesionale ale maestrului”, scrie poetul Răzvan Duncan, recenzent a cărții Oameni pe care i-am cunoscut, la 18 august 2015.

…”Abia împlinise 75 de ani și fusese sărbătorit în revistele literare din România și  din Statele Unite, unde era profesor la Universitatea din Bloomington (Indiana) când prietenul meu Matei Călinescu a pierdut lupta cu un cancer nemilos. L-am cunoscut pe Matei din adolescență, venea deseori la noi acasă, fiind bun prieten cu fratele meu. Cum am menționat și în alte evocări, eu eram „sora mai mică” așa că nu participam la conversațiile și dezbaterile literare ale lui Toma cu prietenii lui (Toma Pavel plecat din țară în 1969, ajuns nume de referență, mare profesor și scriitor în SUA, Marea Britanie și Franța). Eram însă, inevitabil, parte din decor și în, tăcere,  observam și înregistram amănuntele pe care acum mi le amintesc cu exactitate și nostalgie”, scria autoarea, și folosea prilejul unei “incursiuni” în filosofia tăcerii a profesorului, ca parte a limbajului curent, destinul nostru fiind acela de a vorbi, vorbi, vorbi, dar „murind cu fiecare cuvânt pe care-l rostim” (din Toronto la Vatra Veche, iulie 2013).

Despre Adrian Pleșu scrie însăși autoarea: „l-am cunoscut cu mulți ani în urmă, când era coleg cu mama la Institutul de Istoria Artei. Mi-aduc aminte că mama a venit o dată acasă și a spus cu încântare: „în fine, au angajat un băiat tânăr foarte talentat”. Mama, deși își aprecia colegii de Institut printre care Ion Frunzetti, Radu Bogdan,Barbu Brezeanu și pe directorul Institutului, acad. George Oprescu, nu era omul care să laude cu voce tare, așa că am înțeles că era vorba despre un coleg “mai special”. Și, cum mama mea avea acces la casa de creație de la Bran, am avut bucuria să-l întâlnesc pe Adrian Pleșu într-o vară, când el era acolo cu soția și cu băiețelul lor, Matei”.

Și descrierea cunoscutului continuă, ispititor de interesant, cu amănunte, chiar umoristice.

Despre Iosif Sava întâlnim relatări și dintr-un interviu luat de acesta lui Sergiu Celibidache, autoarea scrie: Sigur, știm ce om deosebit a fost Sergiu Celibidache,matematician, dirijor, compozitor. Ceea ce spune soția lui despre el, face parte din farmecul interviurilor din care aflăm amănunte din viața marilor artiști. Eu însă l-am urmărit mai mult pe Iosif Sava. Era fericit că poate împărtăși publicului admirația lui personală pentru Celibidache. Am admirat generozitatea și delicatețea cu care punea întrebîri și aștepta răspunsurile. Am văzut în el modestia și umilința omului care se consideră obișnuit în fața geniului Celibidache.

Un om la care însă găndesc cu căldură și admirație, acesta a fost Iosif Sava pe care poate acum l-am cunoscut cu adevărat.

Mă bucur că în memoria lui i s-a plasat bustul lui într-un scuar care-i poartă numele lângă Consevatorul de muzică din București”.

„Scriind despre „Oameni pe care i-am cunoscut”, pot spune acum, când, „revista se retrage-n Carte”, că Viorica Pavel Lerner nu e doar un om pe care l-am cunoscut, ci care merită să fie cunoscut”, spune cel de-al doilea prefațator Nicolae Băciuț în „Cuvântul liber”  nr.153 din 10 octombrie 2015.  

Un om, căreia,  Adriana Bittel îi „aplaudă cu pixul” și litera de tipar pe valoroasă hârtie o reușită găzduită, după cum am subliniat, într-o revistă literară luminoasă, instructivă și educativă…