tristețea?
tristețea mea nu e melancolie
e a imaterialului deziluzie
de tristețe
e durerea tristețelor mele
tristețea
n-a fost nevoie de școală
s-o învăț
după al șaptelea an de-acasă
pentru licență m-am înscris
în tristețe
sunt un erudit
al tristețelor mele
și
pentru a trăi în tristețe
sincer cu mine am fost
și ține minte: noblesse
încă
lor
iubire cu grămadă
sinceritatea sincerităților mele
pe neuroni nu-i pavăză
la Ei și la Ele
nu e loc
tristețele mele
nu se opresc
încă
vor
și cuib scobesc aieve
în vatra conștiinței
iar
idealul în durere geme
de tristețele mele
tristețele mele
nu se opresc
însă
mor
odată cu Eul
redându-mă
cu tristețele mele
redându-mi
tristețea!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania