Autor: I.Dârzu     Tristețele toamnei   toamna? o tristă doamnă cu poame în cămară neavute din tristețe cu holde în hambare neavute de tristețe în vedre curge vidul din tristețe în vistierie ajunge golul din tristețe și plinul din zahanale geme de tristețe orizonturile curg în vale încâlcite în tristețe plânge mocănița și mocănește zilele... 

tristețea? tristețea mea nu e melancolie e a imaterialului deziluzie de tristețe e durerea tristețelor mele tristețea n-a fost nevoie de școală s-o învăț după al șaptelea an de-acasă pentru licență m-am înscris în tristețe sunt un erudit al tristețelor mele și pentru a trăi în tristețe sincer cu mine am fost și ține minte: noblesse încă lor iubire cu grămadă sinceritatea... 

Apollină, de I.Dârzu     Zălog la poartă închisă cu soartă încinsă cu inima frântă de durere m-ai lăsat în durere să cânt   și mi-ai poruncit taci și muncește pământul nemuncit să-l tragi cu mintea în arătură să bagi mirabilă sămânță   și mi-ai poruncit taci și plivește grâul de neghină   și mi-ai poruncit cu moara din suflet și a inimii sită albă... 

sursa: www.agata.ro (Revista Agata Literară) Zălog la poartă închisă cu soarta încinsă cu inima frântă de durere m-ai lăsat în durere să cânt și mi-ai poruncit taci și muncește pământul nemuncit să-l tragi cu mintea în arătură să bagi mirabilă sămânță   și mi-ai poruncit taci și plivește grâul de neghină și mi-ai poruncit cu moara din suflet și a inimii sită albă... 

Troiță la Troică… Dumnezeule Mare! simt din mormânt durere tristețile mele simt din pământ durere lacrimile mele simt din ceruri durere tristețile mele lacrimile mele și trist îmi este neamul de durere de tristețile mele de lacrimile mele și trist îmi este neamul din daci răsărit-au toți de ieri de azi în durere în tristețile mele în lacrimele mele și trist îmi este neamul din...