ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Olga Delia Mateescu, o Doamnă a teatrului românesc

Primit pentru publicare: 01 Nov. 2018
Interviu realizat de Ioan VASIU, scriitor, poet,
membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 02 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

          La începutul acestei luni, reputata actriţă şi scriitoare, Olga Delia Mateescu, își conturează o frumoasă vârstă, ceea ce mă determină să o felicit şi să-i urez un sincer „La Mulţi Ani !”.

Născută la Bistriţa Năsăud, a aboslvit în anul 1969 Facultatea de Filologie (secţia Limbi romanice şi clasice) iar în 1973 a terminat I.A.T.C., luându-şi apoi doctoratul în Istoria Teatrului, sub coordonarea prof.univ. Ileana Berlogea (1999). Angajată la Teatrul Naţional Bucureşti, a jucat în numeroase piese de teatru, dar şi în multe filme. În acelaşi timp, a scris mai multe cărţi de teatru, proză scurtă şi chiar romane, devenind membră a Uniunii Scriitorilor din România.
„Mama, Aura Râmniceanu, a fost actriţă, eu de mică am crescut în teatru”, preciza Olga Delia Mateescu într-un articol publicat în ziua de 6 noiembrie 2008 de Jurnalul Naţional.
Pentru meritele deosebite i-au fost acordate mai multe premii, dintre care amintesc: Premiul Şcolilor de Teatru (1973), Premiul UNITER, pentru cea mai bună piesă a anului, (piesa „Capricii”, 1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie (volumul „Ferma de struţi”, 2003).
În primăvara anului 2004, preşedintele României i-a conferit actriţei Olga Delia Mateescu Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria D – „Arta Spectacolului”, în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului.
„Îmi doresc cel mai mult un teatru, un teatru al dramaturgilor români, în care să năvălească toate piesele pe care eu le ştiu şi alţii nu. Să năvălească aceste piese pe scenă o lună şi publicul să-şi dea verdictul. Să se cearnă dramaturgia asta, să fie ofensivă şi să fie oferită ofensiv într-un teatru al dramaturgilor români. Acesta este visul meu”, spunea aceeaşi Olga Delia Mateescu într-un alt articol publicat în toamna anului 2007, tot în Jurnalul Naţional.
Dacă ar trebui să creionez un „profil”, într-o singură frază, al acestei Doamne a teatrului românesc, aş spune: este o visătoare incurabilă, iubeşte cărţile şi copiii, îi dispreţuieşte pe cei care îşi schimbă comportamentul după dobândirea unei funcţii, este convinsă că în viaţă nu trebuie să faci niciodată un lucru de care să te jenezi mai apoi să-l mărturiseşti celor apropiaţi.
Închei, nu înainte de a reproduce o afirmaţie a actriţei Olga Delia Mateescu, dintr-un interviu acordat şi publicat cu puţini ani în urmă în revista „Tango”: „Marea mea extravaganţă este că mă încăpăţânez să trăiesc în ţara mea”.