Vasile FILIP, Iași

Cu tot parfumul metaforic, expresia de mai sus numește o realitate aflată la îndemâna tuturor privirilor împătimite de lectură. Numai că ea are un conținut mult mai cuprinzător decât cel descoperit la o primă vedere: omul de carte este cel care citește mult. Este și acela, dar, la o cercetare mai adâncă,se poate vedea că adevăratul  om de carte are un orizont ceva mai amplu și mai cuprinzător. El citește mult și scrie cu har, dar și răspândește cu generozitate belșugul roadelor.

•            În acest registru văzute – și analizate –  lucrurile, se poate afirma, riscând doar în fața cârcotașilor, că Ion N. Oprea poate fi luat ca un model de om al cărții.
•             Dar , cine este Ion N. Oprea ? Căci nu degeaba se miră întrebând Paula Romanescu: „Doamne, ce fel de om sunteți ?! Mai aveți și viață personală ?” Întrebarea este, evident, retorică, răspunsul fiind cuprins în ea: „De unde atâta împătimire întru cuprinderea tuturor aspectelor care întregesc chipul unei realități pe care chiar  de o mai putem înțelege cu bruma noastră de rațiune, vag gânditoare,încovoiată sub toate vânturile cele ale istoriei care năvălește peste noi mai complet decât toate pandemiile planetare!”
•          Acest împătimit om al cărții s-a născut la sat, acolo unde s-a născut și Veșnicia. Un sat din județul Galați, cu nume sugestiv: Priponești, luând drumul învățăturii, Ion N. Oprea s-a făcut orășean, nu doar cu buletin, ci în spirit. A scos priponul și l-a înlocuit cu libertatea gândirii și a scrisului, sprijinit fiind în demersul lui de Cetatea culturii naționale – orașul IAȘI. Evident, traseul nu a fost prea ușor de parcurs, felurite obstacole ivindu-se mai la tot pasul. Dar, tenace,omul a răzbătut și a reușit să împlinească o operă complexă și cu particularități de unicat.
•           Egoismul, de care nici o ființă umană nu scapă, nu mai există în structura lui Ion N. Oprea, acesta lăsând loc liber afirmării altruiste a demersului său istorico-literar. Mărturia cea mai convingătoare se găsește în toată activitatea lui, dar, mai ales, în enciclopedia intitulată ”Istorii, comentarii, miscelanea”, ajunsă deja la volumul cu numărul 69. Un volum  care cuprinde semnături din cele mai diverse, de la președintele Academie Române, Ioan Aurel Pop, până la Elena Olariu din Răducăneni, Traian Nistiriuc Ivanciu din Câmpulung Moldovenesc, Doina Drăguț din Craiova,Vasile Ghica din Tecuci, Marinela Belu-Capșa din Râmnicu Vâlcea, Eugen Laurian din Brigadiru-Ilfov.
•            Rubrica „De același autor” ocupă aproape 10 pagini. Debutul  s-a produs în anul 1976, cu un material la ordinea zilei în acea perioadă: „Perfecționarea organizării muncii, modernizării și diversificării formelor de comerț la ICS Mărfuri Alimentare Iași”. De aici și până la volumul 69 de mai sus pomenita Antologie, drumul nu a fost ușor, însă forța intelectuală a lui Ion N. Oprea a dat dovadă de substanță inepuizabilă. Un lucru deosebit de încurajator, pentru că autorul nu dă semne de oboseală. Iar colaboratorii lui, de asemenea. Cât privește pe cititori, cititorii pasionați și fideli așteapătă cu sufletul la gură continuarea acestui deosebit  de valoros ciclu. La care o contribuție de preț și-o aduce Editura Armonii Culturale Bacău, editor George N. Stroia.
•            Postat aici, 3 iulie 2023.
• Eu nu am fost
• Eu nu am fost făptuitor de rele,
• Nici fapte bune nu știu de-am făcut.
• Pe Drumul Crucii aș urca spre stele
• Să-L întâlnesc pe Cel Fără-Nceput.
• Dac-aș avea baloane cu nacele,
• M-aș  înrola în oaste ca recrut;
• Eu nu am fost făptuitor de rele,
• Nici fapte bune nu știu de-am făcut.
• Sunt o fereastră fără cercevele
• Ce se deschide numai spre trecut.
• Prin ea aleargă gândurile mele
• Ca herghelia scoasă la păscut.
• Eu nu am fost făptuitor de rele.
• Din volumul 19 Cartea rondelurilor, Editura PIM, Iași, 2021. P.24