Duminică, 27 aprilie 2025, la Drăgășani a avut loc un eveniment cultural la care am participat cu multă bucurie: omagierea omului, romancierului și dramaturgului Gib I. Mihăescu. Evenimentul organizat de Asociația Culturală Rusidava, Liga Scriitorilor Români-Filiala Gib Mihăescu, Editura și Tipografia KITCOM și UZPR Olt „Pan. M. Vizirescu”, cu sprijinul Primăriei Municipiului Drăgășani și al Bibliotecii Municipale Drăgășani, s-a desfășurat în etape care au inclus o vizită la Casa Memorială „Gib Mihăescu”, discuții interactive purtate la „Club T” Drăgășani și lansarea volumului „Gib I. Mihăescu–un scriitor în cinci lunete”, al autorului Mihai Petre.

• Evenimentul care a fost susținut de un public numeros, invitați de la Slatina, de la Drăgănești-Olt, Craiova, Corabia, Curtea de Argeș, Brezoi, Sibiu, etc., a constituit pentru cei prezenți un bun prilej de socializare. Din discuțiile purtate cu acest prilej, din expunerile de opinii făcute de o parte dintre cei prezenți, a fost conturat portretul controversat al omului, romancierului și dramaturgului Gib I. Mihăescu.
• Scriitorul Marian Bărăscu, Președintele Asociației Culturale Rusidava Drăgășani și Vicepreședinte al Ligii Scriitorilor-Filiala nr.1 „Gib Mihăescu”, moderatorul evenimentului, spunea în cadrul vizitei făcute la casa memorială: 
• „Gib Mihăescu s-a născut pe 23 aprilie 1894, la Drăgășani. Pe numele său adevărat Gheorghe Mihăilescu, este al șaselea copil din cei 12, ai familiei. Clădirea în care ne aflăm acum este o clădire antebelică, cunoscutul scriitor trăind aici în perioada 1925-1930. Construcția casei începe în 1918, în perioada în care Gib Mihăescu, fiind demobilizat din armată, se îndreaptă către București pentru finalizarea studiilor. După cum vedeți, găsim aici obiecte, manuscrise și multe alte lucruri care au aparținut marelui scriitor. Casa a fost naționalizată. Foarte multe lucruri au fost ținute printr-un beci și o parte dintre ele s-au pierdut. Ce s-a recuperat? Printre altele, s-a recuperat luneta. Iar astăzi, domnul profesor Mihai Petre ne va vorbi despre această lunetă. Despre Gib Mihăescu, văzut prin cinci lunete! Când vorbim despre lunete, în sens figurat, vorbim de fapt despre unghiurile din care scriitorul poate fi privit. 
• Gib Mihăescu termină școala primară la Drăgășani. Merge la Craiova, apoi. Se întâmplă un eveniment tragic în anul II, când fratele său mai mare, moare. Gib Mihăescu a pierdut anul, fiind mutat la Slatina, unde o soră mai mare de-a lui era căsătorită cu un ofițer de armată. S-a înscris la Liceul Radu Greceanu. De acolo, s-a mutat la Liceul Lahovary, la Rm. Vâlcea și de acolo a revenit la Liceul Carol, la Craiova, unde și-a dat bacalaureatul.
• Tatăl lui fiind avocat, a ținut neapărat ca fiul lui să urmeze avocatura, o meserie pe care Gib Mihăescu nu a îndrăgit-o niciodată! Visa la o carieră de artist, îi plăceau Literele. Gib Mihăescu s-a născut în centrul orașului Drăgășani, pe strada Martiri vis a vis de Judecătoria de Ocol, cum se numea pe atunci. Acolo era casa lor părintească… ”
• Gib Mihăescu a avut două fete: Ioana (Ionica) și Mira. Daciana Floroiu, prezentă la festivitate, fiica Ioanei, ne-a vorbit în câteva cuvinte despre istoria aflată în spatele casei memoriale, transformate astăzi în muzeu:
• „Casa în care ne găsim acum este proprietatea familiei, având amenajată o cameră destinată strict păstrării memoriei lui Gib Mihăescu. Bazele încăperii în care ne aflăm au fost puse în 1973, când a fost amenajată ca atare. A fost dificil să fie obținute avizele necesare. S-a mers până la Ministerul Culturii. De acest lucru s-a ocupat tatăl meu, Gheorghe Pavel și de-a lungul anilor, aici s-au organizat simpozioane cu mulți oaspeți de seamă. Mama mea s-a prăpădit la 44 de ani, la o vârstă destul de fragedă, ca și tatăl ei, Gib. Tatăl meu a încercat toată viața lui să păstreze memoria lui Gib, făcându-l cunoscut prin tot felul de acțiuni. Există și o Fundație inițiată de tatăl meu:  Fundația Culturală „Gib Mihăescu”, cu sediul social chiar în această casă. Casa are o istorie a ei. A fost naționalizată de comuniști. Bunica mea, care mai trăia alături de cele două fete ale sale, minore, a trebuit să se înghesuie în două camere ale casei, adunând acolo tot ce aveau. Inclusiv câteva colecții de tablouri ale unuia din frații bunicii, colecții de cristaluri ale unui alt frate de-al bunicii, fost consul la Bruxelles. A trebuit să depoziteze aceste lucruri pe undeva, prin podul casei. A ținut neapărat să păstreze în siguranță manuscrisele și obiectele care i-au aparținut lui Gib, inclusiv această lunetă expusă aici, manuscrise, corespondență și tot ceea ce înseamnă memoria lui Gib Mihăescu. 
• Casa a fost redobândită cu ajutorul lui Zaharia Stancu, devenit între timp Președinte al Uniunii Scriitorilor și care fusese coleg cu Gib la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe. Cu sprijinul lui, părinții mei au putut să-și redobândească casa, cu condiția s-o răscumpere de la Stat.
• Există și regrete, legate de faptul că se face prea puțin la nivel local, pentru punerea în valoare a zestrei spirituale pe care orașul Drăgășani o are. Sunt localități care au mult mai puțin decât avem noi, dar știu să-și promoveze bine valorile, făcându-le cunoscute celorlalți. Din păcate, până acum, nimeni nu ne-a contactat din partea Comisiei pentru Cultură, de exemplu, să ne propună organizarea unui eveniment cultural legat de personalitatea lui Gib. Măcar să tipărim niște pliante, care să le fie înmânate celor care vin în Primărie cu diverse probleme, făcându-le cunoscută existența Casei Memoriale „Gib Mihăescu” și opera sa.
• Vizita la Casa Memorială „Gib Mihăescu” s-a încheiat cu câteva precizări făcute în legătură cu o ediție liliputană a operei lui Gib, apărută sub îndrumarea Bibliotecii Județene, de faptul că luneta care poate fi găsită în casă a fost recuperată de la Paris, fiind urmată de o sesiune de notare într-o  carte a impresiilor unora dintre cei prezenți. Au fost făcute poze individuale, poze de grup… Afară soarele dogorea puternic, învăluindu-i în lumina lui caldă pe toți cei prezenți, în timp ce încercau să se grupeze pentru o poză de grup, făcută în curtea casei memoriale… A fost frumos!
• Discuțiile au continuat la „Club T” din Drăgășani. Marian Bărăscu, a continuat: „Gib Mihăescu, ca mulți alți scriitori, a profesat ca avocat, la Chișinău și Drăgășani A scris nuvele, piese de teatru, dar mai ales romane. A trăit doar 41 de ani, fiind răpus de tuberculoză, dar opera sa a fost bine primită în perioada interbelică. Gib Mihăescu a luptat la Mărăști, Mărășești și Oituz, în linia întâi. Chiar debutează cu nuvela „În linia întâi”. 
• Aș sublinia că orașul Drăgășani are câteva repere prin care este cunoscut în țară: vinul de Drăgășani, Școala de Jandarmi, romancierul Gib Mihăescu… Dacă vorbim de Gib Mihăescu, cu o operă materializată în cinci romane, manuscrise, schițe, etc, menționez că am propus conducerii orașului să facă eforturi pentru publicarea acestora într-un singur volum, ca în cazul Istoriei Literaturii Române… O singură carte pe care reprezentanții Primăriei să o poată oferi personalităților care trec pragul Primăriei Drăgășani. Avem elevi foarte buni, șefi de promoții, participanți la olimpiade. Lor poate să le fie oferită această carte în semn de recunoștință pentru munca lor. Și la casa memorială ar trebui să existe o asemenea carte!”
• Prin intervențiile făcute de ceilalți participanți la eveniment, au fost creionate câteva repere importante referitoare la omul Gib Mihăescu și opera sa. Gib Mihăescu a fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiționaliste „Gândirea”. A debutat cu un volum de nuvele, „La Grandiflora” (1928), care stârnește interes imediat. Proza lui, în general interesată de erotism dus până la obsesie, este interesantă și astăzi. În perioada interbelică, Gib Mihăescu era unul dintre cei mai citiți scriitori, până în perioada în care în care a fost interzis. Romanul „Rusoaica” (1933), probabil cea mai bună scriere a sa, va fi reeditat după 1990. Acest roman este însoțit și de „Donna Alba”, unde erotismul se împletește cu drama Primului Război Mondial, care l-a marcat profund pe autor.
• Alte lucrări, ca „Brațul Andromedei”, „Femeia de ciocolată”, „Zilele și nopțile unui student întârziat”, nu la fel de reușite, sunt primite totuși bine de critică și cititori.
• Despre capodopera lui, „Rusoaica”, Eugen Lovinescu spunea: „Nu ne interesează ceea ce face Ragaiac, ci febra vinelor lui, obsesia tipului de femeie ireală, de «rusoaică» scoasă din lectură sau din visări, pe care ne-o transmite, căci în fiecare dintre noi stă ascunsă «o rusoaică» adulmecată, fără success, în toate tipurile femeilor întâlnite.”
• Marian Bărăscu : „Cel mai bun prieten al lui Gib Mihăescu, Gogu Stoian, care s-a prăpădit în 1977, mai mic cu trei ani decât Gib Mihăescu, ne lăsase o serie de mărturii înregistrate pe bandă magnetică. Din păcate, banda s-a demagnetizat și s-au pierdut atâtea mărturii interesante legate de împrejurările în care Gogu Stoian și Gib Mihăescu au ajuns pe linia frontului, cum s-au înscris la Iași, la Școala Militară, ce chefuri făceau cu Radu Gyr, cu Păstorel Teodotreanu… 
• Gib Mihăescu a murit la 41 de ani pentru că boala lui, tuberculoza, așa cum spunea Gogu Stoian, fusese dobândită de acesta încă din timpul războiului, în tranșee. Pe vremea aceea nu existau antibiotice, nu existau remedii pentru boala aceea… A fost internat și la Sibiu, și la sanatoriul „Casa Diaconeselor” din București, după aceea la „Gardienii Publici” unde a și decedat pe 19 octombrie, fiind înmormântat pe 22 octombrie la cimitirul „Eternitatea” din Drăgășani.”
• Orașul Drăgășani se înscrie în Istoria Literaturii Române și prin patrimoniul lăsat de Gib Mihăescu. În acest context, prin laborioasa activitate de documentare și de cercetare a scriitorului Mihai Petre care-i dedică, primului, cartea cu titlul „Gib I. Mihăescu. Un scriitor în cinci lunete”, reușind să adauge astfel o nouă carte în zestrea Bibliotecii Municipale Drăgășani, referitoare la viața scriitorului Gib Mihăescu. O carte care, alături de celelalte cărți aflate în colecția bibliotecii, întregește zestrea culturală cu care orașul Drăgășani se mândrește.
• Ion Talpoș