Durerea instrăinării. Vasile Popovici: FIUL RISPITOR

Fiul risipitor

Fiul tău a scris o carte.

(Fiul tău mereu departe).

Poţi veni, tată, din moarte,

Poţi ceti din moarte, carte?

Fiul tău risipitor

S-a întors cu dor de casă.

Casa, unde-i casa, tată?

Casa voastră nu-i pe-acasă.

Prag s-aveţi, să staţi în prag,

Aţi luat-o-n cer la voi?

În cerdacul vechi al casei,

Staţi voi, staţi voi, amândoi?

Mâna streaşină la ochi

Puneţi, dac‘-aveţi priviri,

Din cerdacul vechi al casei

Să scrutaţi nemărginiri.

Fiul tău s-a-ntors acasă;

Fiul pleacă înapoi.

Să se risipească, pleacă.

Pleacă-n risipiri la voi.

Îţi duc, tată, cartea mea.

(Mama a ceti nu ştie).

Mama doar o asculta

Gândurile-mi din hârtie.

calancia traian spune:

8 august 2016 la 17:03

Mitul fiului risipitor, in care, nu părinții sunt cei care il așteaptă iertători și fericiti de revedere, ci el este acela care ii caută pentru a-si justifica vina, dar ajunge prea tarziu.E un aspect mai credibil decat cel biblic, actualizat ,,noii ordini,, contemporane.

Răspunde