Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (21)
- Pe un platou cu stânci colțuroase din Munșii Piatra Craiului, bine securizat de ochii curioșilor, un grup de 20 de cosmonauți în devenire se pregătea de o viitoare expediție în deșertul lunar. Aici se făceau tot felul de simulări, folosindu-se costume autentice pentru ca viitorii călători în Univers, nu se făcuse încă alegerea nominală, să poată reacționa în condiții de deșert lunar, cu furtuni meteoritice.
- Testele aplicate la toate nivelurile situau în față pe soții Antonică. De fapt, noua aventură cosmică avea printre obiective și experimentarea procreării și nașterii în spațiu selenar. Alin și Alina , dacă experimentul reușește, urmau să aibă un frățior sau o surioară născut în Cosmos. Mulți au renunțat la provocarea vieții, speriați de ceea ce li se putea întâmpla. Mai era și riscul de a fi pierdut în nesfârșitul astral. Orice s-ar spune, trebuie să recunoaștem că astronauții sunt plămădiți din pulbere de stele, dată de stăpânul absolut al Universului, pe care Blaga a preferat să-l numească Marele Anonim, pentru a nu supăra vreo religie.
- Era duminică seara și Sultana plângea într-un colț de bungalou. Îi era tare dor de copiii ei, pe care nu avea permisiunea să-i vadă direct, pentru a nu-i contamina cu molime cosmice protejate de costumele de azbest căptușite cu rocă vulcanică. Ideea înscrierii în grupul selenar fusese a profesoarei Sultana Antonică, specializată în fizica spațiilor cu atmosferă bogată în bioxizi. În fața studenților de la Universitatea viitorului lansa mereu provocări. Într-o zi, în mijloc de prelegere, un student s-a ridicat și i-a pus o întrebare –șoc.
- -De unde știți? Ați fost acolo?
- Profesoara tobă de carte a răspuns cu jenă:
- – Nu am fost, dar am studiat fenomenele cosmice.
- Răspunsul nu-l mulțumi pe studentul puțin obraznic. Acesta îi sugeră să-și înceapă prelegerile cam așa. ,, Am citit undeva că…” sau… ,,Unii sunt de părere că…”
- Sultana Antonică încercă să răspundă. Cei din aulă aplaudau și băteau din picioare. Profesoara izbucni în lacrimi și părăsi amfiteatrul. A înțeles că teoria fără practică e doar un exercițiu intelectual. Hotărârea de a cunoaște fenomenele cosmice la ele acasă fusese luată.
- Va trebui să-și convingă soțul, de profesie biolog, să se înscrie în grupul academic de cercetători care vor pleca spre Planeta Albastră. Selecția va fi dură, din toate punctele de vedere. Ar putea fi o călătorie doar cu bilet de dus. Viitorii norocoși ai unei asemenea călătorii va trebui să-și facă un fel de testament. Cea mai grea problemă ține de modul în care va comunica lui Alin și Alinei această posibilă despărțire sine diae.
- Vestea primită la cină îl tulbură pe biolog. Nu prea se dădea el în vânt după aventuri periculoase. Prin gând îi trecu ideea că muncise degeaba două facultăți, masterate, doctorate etc. Pe mormânt, vreun fost student va scrie: „ Aici doarme somnul de veci biologul Antonică, dispărut în noaptea cutremurului care a schimbat axa Terrei”.
- Sultana se întristă la gândurile negre ale bărbatului alături de care crescuse. Ce e de făcut? Își vedea visul spulberat. Orice-ar fi, va pleca spre astrul nopții. Studentul din Aulă avea dreptate. Ce fel de om de știință ești dacă nu cunoști un fenomen planetar?
- Munții Piatra Craiului nu prea sunt umblați. Vegetație puțină, poteci abrupte. Frații Antonică aflaseră de la radio de expediția care se pregătește și ce savanți vor participa. Prea multe nu înțeleseră ei. Știau doar că pe lista finală sunt și părinții lor. Acum pricepură de ce în ultimul timp dragii lor părinți îi cam uitaseră. Aveau nevoie de o explicație. Alina era convinsă că li se ascunde ceva. Îi sună de mai multe ori pe telefonul particular. Fără a mai sta pe gânduri îl rugară pe Cosmin să le faciliteze un transport până la Piatra Craiului. Acesta era foarte mândru și se simțea important. Se bucura că frații Antonică au încredere în el. Le promise că a doua zi își vor vedea părinții. Năzdrăvanii începură să chiuie și săriră în brațele lui Cosmin, care îi strânseră la piept cu drag, ca pe niște frați.
- VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania