Pasărea cu cioc roșu
Autor: Angi Cristealnvitaţie la lectură
Pasărea cu cioc roșu
când ne îmbrăcăm pentru moarte
golim buzunarele de semințe
ca nu cumva să vină păsările cu cioc roșu după noi
numai ele /nevăzutele/ pot să ne urmeze până lângă linia subțire a orizontului
unde îngerii dorm pe catapeteasma de lumini a cerului
moartea ne așază în strană albi subțiratici cu ochii înfundați în orbite
dar cu o inimă largă din care beau păsările culcate în lan
greierii cântă ultima liturghie
până la cer miroase a struguri și a moarte vie
viața calcă hotărât peste linia cerului albă
ce se rupe precum coada unui șarpe ascuns în iarba înaltă
îți dau îngerii mei mai lasă-mă să respir
să pictez umbra mea pe pământ în culori de zefir!
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Angi Cristea
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
