Paştele în Bucovina
Veniţi, de Paşti, în Bucovina

Acesta este titlul Albumului turistic, editat şi difuzat de Consiliul judeţean Suceava, în martie 2011, urmare a investiţiei făcute în actul de cultură de către Autoritatea de management a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin organismul său intermediar, Direcţia Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism, ajuns la noi cu atâta întârziere, dar actual prin text, fotografie de mare, frumoasă calitate şi tradiţie mereu actuală, înnobilate de invitaţia creştinească în veci binevoitoare…Veniţi, de Paşti, în Bucovina!

Paştele în Bucovina, dacă vom citi cele scrise, este Paştele românesc, paştele ortodocşilor, care are esenţe comune şi cu cel al germanilor şi polonezilor catolici, cu cel al evreilor chiar, care, de 14 Nisan, timp de opt zile tot la învierea speranţelor şi pomenirea morţilor se referă, simbolistica sacră şi istorică fiind aceeaşi, lucru pe care realizatorii lucrării nu evită să-l sublinieze.

Paştele în Bucovina are în sine oricând ceva din Paştele Lumii, indiferent când este sărbătorit. El înseamnă rugă, o rugăciune spusă sau gândită, ascultată şi primită; este o aşteptare a Luminii care are să vină; a curăţeniei gospodăreşti şi a sufletelor, a postului care înseamnă purificare, purificare a naturii în care trăim dar şi spirituale, indiferent de vârsta fiinţei care suntem…

Paştele înseamnă mari şi importante pregătiri nu numai duhovniceşti.

Iată, au mai rămas puţine zile până la marea Sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos, candelele străvechilor şi proaspetelor altare bisericeşti rămân nestinse de la o zi la alta. Împreună cu editorii, chiar dacă, din păcate redactorii rămân în umbră, şi nu e bine, răspunzând invitaţiei Albumului, primit în dar de la prietenul meu bucovineanul Ioan Grămadă, să vedem cum se pregătesc bucovinenii şi noi, românii în general, pentru primirea Luminii sfinte a Învierii.

Sărbătorile pascale, ni se spune, sunt închinate şi primăverii vieţii, care cuprind un întreg ciclu calendaristic, care dimensionează străvechile preocupări artistice obşteşti, ritualice ale bucovinenilor prin manifestări diverse ale cântecului bisericesc şi măiestriei meşteşugurilor casnice. Buna Vestire a şi trecut. La Fundu Moldovei, la Ciocăneşti şi Putna, pretutindeni, gospodinele sunt gata cu ceea ce se cheamă curăţenia de primăvară, cu încondeierea primelor ouă, ca semne ale cerului pe coaja lor care înseamnă albul  sufletului cu desăvârşire curat, ca legătură între cer şi pământ.

Drumul ouălor încondeiate, manifestare de masă, a bucuriei, pornită din Cetatea de Scaun cândva a Moldovei, Suceava, către Vama şi Câmpulung Moldovenesc, cu trecere prin Sadova, Trei Movile, Paltin,Vatra Moldoviţei şi Moldoviţa, către Suceviţa, peste Muntele Palma, spre Marginea, cu popasuri la case de oameni, a însemnat an de an sărbătoare, şi aşa se păstrează.

Drumul ouălor încondeiate a ajuns şi a fost sărbătorit şi la Vicovu de Jos al Sofiei Vicoveanca, la Vicovu de Sus şi la Falcăul, la Borodine, la Izvoarele Sucevei, în Şipote, Moldova Suliţa, Brează, Fundu Moldovei, Pojorâta, dar şi în Ţara Dornelor, unde închistarea ouălor devine deprindere încă din copilărie, la Coşna, Poiana Stampei, Dorna Arini, Crucea sau Holda, în Ţinutul Humorului, la Stulpicani, Frasin, Voroneţ sau Mănăstirea Humorului, potrivit specificului locurilor.

Închistatul ouălor, spun bucovinenii, „e un meşteşug ancestral, moştenit cu atâta veneraţie, încât şi bisericile mănăstirilor, mai toate pictate şi în exterior, par nişte ouă încondeiate, „muncite”, în timp, de istorie”.

Spre deosebire de ouăle încondeiate, „muncite” încă de la Buna Vestire, ouăle roşii se vopsesc numai în Joia Mare, ca în întreaga Moldovă, puse în coşul cu bucate (pomeni), duse la biserică la sfinţit, în noaptea de Înviere, devin ceea ce se cheamă „ouăle din coşul Maicii Domnului peste care s-a prelins sângele lui Iisus Hristos”.

Ziua  de Alexii, Ziua omului Domnului, 17 martie, sărbătorită prin aprinderea focurilor, ca semn a purificării naturii, a curăţirii naturii de uscături, reînviată şi în gospodării prin curăţenia de primăvară care se săvârşeşte prin post şi rugăciune, este altă întâmplare importantă a creştinului.

În „Lunea curată”, cu 40 de zile înainte de înviere, de Spolocanie, începe Postul cel Mare – Păresimile. Atunci, în Bucovina, se coboară din podul casei oalele şi blidele, tacâmurile de post, cele de frupt, după ce au fost bine spălate, cu apă fierbinte şi cu cenuşă, luându-le locul celorlalte coborâte, operaţie care se face, de regulă marţea, în „Marţea Curată”. Semn că a început curăţenia de Paşti, în toate.

Până la Blagoveştenie, când e dezlegarea la peşte, bucovineanul-credincios nu mănâncă decât borşuri de fasole sau cartofi, tocmagi (tăiţei făcuţi în casă), mâncărică de fasole cu rântaş, iahnie de fasole sau mâncare de cartofi, cartofi copţi la rolă, sarmale cu hribi uscaţi, tocăniţe din ghebe, opintici muraţi, bob fiert, însoţit cu borş şi usturoi, alivenci de hrişcă, varză călită, dar şi magiun de casă, în amestec cu miez de nucă, ca desert. Să tot fii bucătar!

Soseşte Săptămâna Mare. Începe cu Duminica Floriilor. Oamenii merg la biserică. Preoţii binecuvântează mlădiţele de salcie înflorită şi de mesteacăn înmugurit, cu care pleacă acasă împreună cu aghiazma cu care se stropesc reciproc, făcându-şi urări de sănătate. În unele locuri din Moldova, cu aghiazma se stropesc acaretele, locul de iernat al vitelor şi ale păsărilor, viile, terenurile agricole, ca să rodească. Cu mlădiţele de salcie sau mesteacăn, păstrate, vor fi îndemnate vitele, oile şi gâştele când vor fi scoase prima dată la păşunea din primăvară.

În Săptămâna Mare, seară de seară, în straie de sărbătoare, se merge la biserică, la Denii. Este timpul iniţierii în a primi Lumina cea Mare a Învierii!

Zilele Săptămânii Mari sunt dedicate pregătirii ritualice a bucatelor pentru sărbătorile pascale, colacul şi pasca, dar şi bucatele tradiţionale: cozonac, friptură,  friptura de miel, cârnaţi, afumături, brânză, caş dulce de oaie şi dropul,  răcituri, ouă roşi şi încondeiate.

Colacul semnifică nuntirea, împărtăşirea, simbolizează Soarele de pe Cer. Pasca – logodna Soarelui cu Luna, taina cosmică adusă pe altarul casei gospodarului. Coşul de Paşti, încărcat şi împodobit tradiţional, depus la biserică pentru sfinţire înaintea Ceremonialului sfintei slujbe a Învierii, rămâne în aşteptarea…preotului, a preoţilor.

După slujbă şi luarea Luminii, bucovinenii merg la Cimitir. Este momentul întâlnirii cu cei plecaţi. Li se aduce Lumina Învierii. La toate mormintele se aprind lumânările, se spun cuvinte de aducere aminte. Se pleacă acasă. cu lumânarea aprinsă în mână, este înconjurată de trei ori casa de locuit, se intră în grajdul vitelor, se presară în ieslea lor bucăţi din pasca, turtele sfinţite , însoţite cu sare mărunţită.

Masa de Paşti este sărbătoarea bucovineanului, a românului…

A doua zi de Paşti se vizitează rudele, se ciocnesc ouă roşii şi pahare cu vin sau rachiu, se servesc  bucatele, se mănâncă felii de pască şi cozonac…

De Paşti, la bucovineni nu lipsesc petrecerile cu muzicanţi, balul gospodarilor din Bucovina, horele…

„…Casa bucovineanului este asemenea inimii lui, mereu deschisă, curată şi primitoare, bucuroasă de oaspeţi, care, doar cei ce-i calcă pragul o cunosc pe deplin, şi devin şi ei bucovineni din tălpi şi până în creştet, gata de cântec şi de voie bună, în jurul unei mese care pocneşte din ţâţâni sub povara dulce şi ispititoare a bucatelor şi băuturilor, spun anonimii Albumului.

Amiroase  a cetină verde şi a ierburi şi flori de leac prin casele bucovinenilor, iar aerul  ce-l respiraţi se desprinde ca mierea din rămurişurile care urcă spre cer şi vi se oferă cu generozitate. Amiroase a apă vie în casele bucovinenilor, a istorie, a sfinţenie şi a tinereţe fără de bătrâneţe.

În Bucovina găseşti la orice ceas din zi şi din noapte un loc de popas şi de veselie, iar ferestrele caselor bucovinene se deschid numai şi numai înspre grădinile raiului, dacă şi raiul o fi le fel de frumos precum meleagurile unduitoare ale Bucovinei.

Frumuseţea Bucovinei este un dar dumnezeiesc, iar frumuseţea oamenilor este un dar al istoriei”.

Paştele în Bucovina înseamnă şi o ocazie de a vizita Cetatea de scaun a Moldovei şi Curtea Domnească, Casele memoriale „Ciprian Porumbescu”, „Nicolae Labiş’ şi „Eusebiu Camilar”, atelierele de ceramică de la Marginea sau de la Rădăuţi,  Stejarul de la Cajvana, Codrii de la Slătioara,  Ponoarele Bosancilor, bisericile de mir şi voievodale, mănăstirile, bisericile catolice, protestante, armeneşti şi frumoasa sinagogă locală, Catedrala catolică, Salina Cacica, slujba Învierii din Adâncata, de la Salina Cacica,  Muzeul Bucovinei, Muzeul Satului Bucovinean, Muzeul etnografic “Ioan Grămadă” sau Muzeul lingurilor a profesorului Ion Ţugui de la Câmpulung, Casa tradiţională de la Ciocăneşti…

Suntem invitaţi să vizităm în Bucovina şi Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Solca, Rădăuţi şi Siret care mai amintesc  de cochetăria vechii arhitecturi a locurilor, de gospodărirea şi curăţenia de altădată, de florile şi pomii odihnitori…

„Ţară clasică a trecutului românesc propriu-zis”, Bucovina înseamnă la noi acasă. „Nu ne credeţi?” suntem întrebaţi. „Veniţi şi vă veţi convinge!”, suntem poftiţi.

Pregătirile de Paşti sunt în plină desfăşurare pretutindeni… Darnic, Internetul ne face surpriza unor astfel de preocupări în Germania, în partea de Sud a ei, mai ales în Bavaria. Aici fiecare fântână, copacii, naturali ori în miniatură,  sunt  ornaţi cu ouă, nu din plastic, ci adevărate, gătite special pentru o aşa mare sărbătoare.

În Germania nu există obiceiul ciocnirii ouălor, dar televizorul le-a adus copiilor gustul jocurilor care simbolizează ritualul de pe la noi…

În fiecare an, şi la ei modul de decorare este diferit, funcţie de imaginaţie,  aşa că nu trebuie să ne mirăm dacă oul colorat sau cel din ciocolată îl vom întâlni căutat de copii în iarba parcurilor, în bogăţia ramurilor copacilor. Aflăm   că, un pensionar harnic şi pasionat, credincios bucuriei copiilor, poate să facă „Pomul copiilor” posesor şi a 10.000 de ouă frumos şi diferit colorate…

Aşa că atenţie, dragii mei, în Bucovina  noastră, în cea „dăruită” prietenilor de lângă noi, în oricare localitate din România, în Germania după cum spuneam, dacă suntem invitaţi, de Paşti suntem bine veniţi, noi zicându-le, simplu dar evlavios,  Hristos a înviat!