Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    PAUL  SPIRESCU: ”Atâta timp cât vor mai exista oameni, cu siguranță va exista și poezie”

    Interviu realizat de Ioan VASIU, U.Z.P.R.
    Primit pentru publicare: 17 Mart. 2022
    Editor: Ion ISTRATE
    Copyright: ©2022 Ioan Vasiu, ©2022 Paul Spirescu, ©2022 luceafarul.net
    © 2022 by Agata
    Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
    Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
    NB
    Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


    PAUL  SPIRESCU: ”Atâta timp cât vor mai exista oameni, cu siguranță va exista și poezie”

     

    IOAN  VASIU: – Sunteți un poet bine cunoscut și apreciat în rândurile scriitorilor din țara noastră. Când și unde ați publicat primele versuri ?

    PAUL  SPIRESCU: – În primul rând, eu aș vrea să vă mulțumesc sincer pentru atenția acordată, pe care nici măcar nu sunt convins că o merit. Nu știu că sunt, așa cum spuneți, un poet așa de cunoscut și apreciat, dar știu că sunt un poet care se respectă pe sine și, tocmai de aceea, se străduiește din răsputeri să nu se abată de la adevăratele valori.

    Primele mele versuri le-am publicat în vremea liceului, la cotidianul județean ”Dâmbovița”. Nu mi le mai amintesc, dar aș putea să jur că erau niște versuri slabe. De aceea, eu consider că adevăratul meu debut s-a produs abia în anul 1970 la revista Amfiteatru, unde șefa secției de poezie era Ana Blandiana.

    I.V.: Ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră ? 

    P.S.: – E greu de dat un răspuns la această întrebare. E, poate, un mod de a trăi pe care, dacă ți l-ai însușit, nu-l mai poți părăsi niciodată; cu toate binecunoscutele sincope, suișuri și coborâșuri; cu îmbrățișări entuziaste și cu dezarmante trădări; nu se știe cine îmbrățisează și cine trădează pe cine. E, de fapt, un răspuns ambiguu la ambiguitățile vieții.

    I.V.: Am observat că majoritatea poeziilor, care poartă semnătura Paul Spirescu, sunt scrise în dulcele stil clasic. De ce ? 

    P.S:  – Majoritatea poeziilor postate pe Facebook sunt scrise în stil clasic, pentru că volumul meu de debut, Metafizica Lacrimei, conține numai poeme în vers alb. De asemenea, și celelalte volume au astfel de poeme: nu depinde de opțiunea mea voluntară, depinde exclusiv de ce-mi șoptește ea, Doamna Poezie; nu eu o scriu pe ea ci ea mă scrie pe mine.

    I.V.:Amintiți, vă rog, care sunt criticii literari care și-au exprimat punctul de vedere referitor la creațiile dumneavoastră ?

    P.S.: – Consider că am suficiente motive să evit orice răspuns la această întrebare. Și apoi, ce înseamnă un critic literar care n-a frământat niciodată la aluatul Poeziei? I-am preferat întotdeauna pe acei poeți care, scriind poezie de calitate, au găsit timp să citească și să scrie cronici la cărțile mele; de la ei chiar am avut ce să învăț.

    I.V.: Care este cel mai important premiu obținut în decursul anilor ?

    P.S.: – Nu mi-am contabilizat niciodată premiile, nu le-am vânat niciodată, dar poate că cele mai importante sunt cele date de Filiala Sud-Est a USR la două din volumele mele: ”Eu, adică umbra mea” ( 2009) și ”Natură moartă cu iluzii” (2012). De aceste premii și de aceste volume mă leagă multe amintiri și nostalgii.

    I.V.:De ce ați aderat la Uniunea Scriitorilor din România ?

    P.S.: – Este expresia comuniunii de valori în care mă simt bine să trăiesc Am adoptat-o cu dragoste și m-a primit cu brațele deschise.

    I.V.: Ca poet, în ce măsură vă ajută rețeaua de socializare Facebook ?

    P.S.: – Pe mine, în niciun fel. Dar cititorilor și prietenilor mei virtuali s-ar putea  să le fie de ajutor. Nu vedeți ce mohorâtă, ce meschină și ce hidoasă uneori este lumea fără de poezie?

    I.V.:- Ce proiect aveți pentru acest an ? Dar pentru următorii ani ? 

    P.S.: – Pentru anul acesta, am deja un volum antologic în curs de publicare la Editura Academiei Române, apoi, până în luna iunie, sper să public un nou volum de poezie. Nu cred să mai apuc să trăiesc și anii viitori ca să mai am cutezanța de a avea proiecte așa de îndrăznețe.

    I.V.: –  Am lăsat la urmă această întrebare: mai trezesc interes, astăzi, cărțile de poezie ?

    P.S.: – Atâta timp cât vor mai exista oameni, cu siguranță va exista și poezie. Voi trăi și voi muri cu această convingere! 

                 Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5