Ioan VASIU

Au trecut aproximativ șase ani de când am început să public, aproape zilnic, un catren, pe această rețea de socializare (Facebook). De mai multe ori am vrut să mă opresc, dar aprecierile și încurajările celor care urmăresc postările mele m-au determinat să merg mai departe. Iată că am ajuns la un număr de 2.000 de catrene. E mult ? E puțin ? Unul dintre cei care urmăresc postările mele este apreciatul poet și critic literar EMILIAN MARCU, cel care mi-a trimis câteva impresii, pe care mă grăbesc să le public aici. Îi mulțumesc din toată inima! Ioan Vasiu

Secțiune editată de redacția revistei Luceafărul (Bt)

.

Ioan Vasiu, un tonic al iubirii

         Nu pentru  a realiza un record în materie de exersare lirică, deși recordul este evident, scrie, de ani de zile Ioan Vasiu, aceste admirabile catrene pe care le publică, aproape zi de zi, pe facebook și pe care, un număr foarte mare de iubitori de poezie și de frumos, le apreciază.

         Teme dintre cele mai diverse, de suflet, de dragoste față de persoana iubită, sau de dragostea față de natură își fac simțită prezența în aceste adevărate diamante lirice.
         Puterea de concentrare de care dă dovadă poetul Ioan Vasiu este cu adevărat remarcabilă.
         Sensuri și simboluri ample dar care țin cont de faptul că așa cum știm,  o veche butadă venită din lumea misterioasă arabică: esențele tari se păstrează în flacoane mici, se înșiruie sprințare și generoase, spre încântare, făcând din poetul Ioan Vasiu un adevărat recordmen de miniaturi lirice.
Nu știu dacă le-a adunat, toate acestea, în una sau mai multe cărți, în format clasic, adică tipărite, dar dacă nu a făcut-o încă, îl îndemn, colegial, să o facă în mare grabă.

         Târziu în cuvinte, așa cum și-a intitulat o carte publicată în 2014 la editura timișoreană, Eurostanpa, părea a anunța, cu mult aplomb, acest demers unicat în literatura română contemporană, și chiar a făcut-o.
         Îți scriu cu pana înmuiată-n crin spune el într-un catren, și-ți mirui fruntea cu polen de maci/ mă oglindesc în ochiul tău senin/ tu plângi, și râzi și mă rostești când taci. Spune într-un poem de tip catren în care sintetizează forța metaforică a iubirii adevărate, a iubirii din suferință dar și din bucurie.

Poetul Ioan Vasiu este un optimist în ceea ce scrie, un optimist incurabil și un temerar când scrie: ”Mai am timp destul pentru iubire” și aceasta este nota de emoție în care își concepe catrenele.
         Faptul că ar fi un recordmen în numărul de catrene publicate este cu adevărat un lucru deosebit pentru că nu este deloc un lucru ușor și nici obișnuit să poți să te multiplici, liric vorbind, în mii de exemplare ca și cum te-ai frânge precum azima din mâna lui Iisus Hristos, la cina cea de taină. În fond, fiecare poem, ,  într-un vers, în patru versuri, un sonet sau o altă formă de exprimare lirică este o multiplicare jertfelnică a celui care realizează un act de creație.

         Ioan Vasiu trebuie să fie mândru că scrie, cu asemenea forță aceste catrene și noi să fim fericiți că-l putem citi.