Pentru memorie, prin cuvântul scris și exemplul modestiei
Gabriela LOPEZ-COBENA, Plecări în anotimpuri – eseuri, amintiri; Iași : Alfa, 2022

Memoria, ca etichetă a identității umane (individ, comunitate, popor), se cristalizează în conștiința socială atunci când scrisul ia o forma precisă de păstrare, ca zestre, într-un sistem bine organizat, coerent și permisibil împrospătărilor, funcție de cerințele mediului în care trăim.

Parcurgem o vreme când intoleranța generată de incultură, manifestată ca spasme ale atitudinilor din judecățile de valoare, cu tendințe de ,,resetare globală”,  conturează un declin al culturii. Cultura ca memorie, înseamnă identitate. ,,Scrisul înseamnă memorie. Naţiile fără memorie sunt damnate să iasă din istorie” (Vasile Andru: Mistici din Carpaţi).

Cartea de față, Plecări în anotimpuri, se alătură altora semnate de Gabriela Lopez-Cobena : Lecturi pentru călătorii (eseuri, amintiri; Iași: Alfa, 2017; ed. rev. și ad. 2022), Aduceri aminte. Preot Teodor Țigănoiu (1917-1992) (eseuri, amintiri; Iași: Alfa, 2019), Reîntâlnirea noastră cu liceul (eseuri, amintiri; Iași: Alfa, 2022), Jumătate de veac de vrednică slujire. Preot Teodor Țigănoiu (1917-1992) (eseuri, amintiri; Iași: Alfa, 2022. Sunt gânduri așezate în atrăgătoare volume, nu numai ca formă, și nu din amor propriu, ci cu nemărginită modestie într-o muncă imensă pentru a contribuie la limpezirea memoriei ca element de bază al identității unor locuri, unor personalități de seamă, unor familii, unor comunități (sat, oraș, ținuturi), a contextului social cu complexitatea și importanța relațiilor interpersonale și socio-umane. E un răspuns la sintagma memoria presează şi ne atenţionează că trebuie să fie respectată şi acest lucru nu o pot face decât adevărații dascăli ai condeiului, printr-un demers autentic şi necesar, precum acesta spre care s-a aplecat cu dăruire autoarea acestei cărți.

Gabrielei Lopez-Cobena , profesor de limbi străine de circulație internațională – engleză, germană, spaniolă și rusă, născută pe meleagurile Ialomiței, destinul vieții i-a oferit să cunoască oameni și locuri diferite din țară și peste graniță. Munca profesională i-a dăruit suficiente subiecte pentru cărțile Domniei sale, printre care și cele mai necunoscute și ascunse locuri din România, din SUA (statele New York și New Jersey) sau fie întâmplări, fapte și impresii receptate prin neobositul pelerinaj prin lume.

Plecări în anotimpuri – eseuri, amintiri –, o carte cu un conținut organizat pe secțiuni, capitole grupate pe tematici și importanță cum ar fi:  Din viața lor am învățat; Călătorii cu tâlc; Când viața ne scoate la tablă; Părinți, duhovnici, încercări. Sunt titluri care ne sugerează fondul și ne deșteaptă interesul pentru lectură. Reține atenția Mihai Eminescu în curtea Bisericii Uspenia din Botoșani, ctitorită de Elena Rareș (Petru Rareș), unde la 21 ianuarie 1850 (stil vechi) preotul protopop Ion Stamate oficiază taina sfântului botez pentru Mihai Eminescu. Mai aflăm istoria locurilor de amplasare a Statuii Eminescu, sculptura lui Oscar Han și rolul lui Mircea Dinescu, Valentin Coșoreanu și părintelui Mihai Popa, parohul de atunci al Bisericii Uspenia.  Interesant este și  Călătoriile lui Vasile Andru, scriitor foarte cult, pe nedrept uitat și marginalizat. Ni se reamintește aici cum abordarea filosofiei orientale în țara noastră este o problemă delicată, având în vederea unele deviații de la esență, desprinderi de trunchiul primordial ale concepte yoga, similare sectelor. Dar, conchide autoarea că ,,Ar fi totuși nefiresc să anulăm contribuția filosofiei orientale la evoluția spiritualității umane./ Ar fi nefiresc să tăiem o pădure întreagă pentru uscăturile găsite în ea./ Ar fi la fel de nefiresc să punem egal între pădure și uscăturile ei./ Ar fi nedrept să ne amintim uscăturile dar să uităm copacii din pădure./ Ar fi nedrept să ignorăm voit strădania, sinceritatea și buna credință a unui om care întreaga viață a căutat cu mintea și cu inima apropierea de Dumnezeu și de aleșii săi.”.

Eseistă, memorialistă și traducătoare autorizată din limbile engleză, germană, spaniolă și rusă cu multă muncă de cercetare și de elaborare pentru a da caracterul autenticului, necesar consolidării scrisului publicat, Domnia sa  ne trezește sentimentul unei nețărmurite prețuiri pentru modestia care o caracterizează și se manifestă în mediul social în care trăiește.
Cărțile publicate, și care îi aparțin cu drept de autor, nu sunt apocrifii. Iar cartea, la care m-am referit în mod special, este o parte dintr-o enciclopedie a trecutului și prezentului nostru.