Unde este locul umoristului Ion Pribeagu?

Autor, Gheorghe Median

Au trecut mai bine de patru decenii de la dispariţia fizică a  neegalatului umorist Ion Pribeagu şi numele său  nu se regăseşte în niciun dicţionar sau istorie literară.. Este ciudat, că nimeni până acum, nu a avut curiozitatea să se aplece cu rigoare asupra lui Ion Pribeagu, deşi numele său a fost şi este adesea amintit, iar opera sa, editată în România şi Israel, s-a bucurat de o mare popularitate şi audienţă. Neînţeleasa lipsă de interes pentru acest atât de înzestrat autor, merge atât de departe, încât nici locul naşterii sale nu este fixat cu certitudine, la această dată, circulând două variante: Suliţa- judeţul Botoşani, şi Buzău.

Lipsa detaliilor biografice, nu este, credem, un argument pentru ignorarea lui Ion Pribeagu,, opera pe care a lăsat-o posterităţii, cuprinzând poezii umoristice, grupate în şase volume apărute în timpul vieţii,  două postum şi două cuprinzând selecţii din cele mai cunoscute poezii ale sale, nenumărate cronici rimate publicate în diverse reviste umoristice şi alte publicaţii ale vremii (“Caricatura”, “Pardon”, “Rampa”, “Ordinea”, “Adevărul literar şi artistic”, “Curentul izraelit”etc.), epigrame, precum şi texte pentru spectacole de revistă şi pentru emisiunea de umor “Ora veselă”de la Radio Bucureşti, dându-i dreptul de a se bucura de o mai atentă evaluare.

Făcând o sumară trecere în revistă a datelor care conturează personalitatea lui Ion Pribeagu ( pe numele său real Isac Lazarovici), notăm faptul că s-a născut la data de 28 octombrie 1887, în localitatea Suliţa din judeţul Botoşani, într-o familie de evrei săraci şi a murit în anul 1971, la Tel Aviv – Israel, ţară în care emigrase în anul 1962. Era mic de statură, purta ochelari cu ramă groasă de baga, şi contrar operei sale, emanând o debordantă veselie, era un om sobru.

S-a stabilit de tânăr la Bucureşti, unde s-a afimat prin talentul şi uşurinţa cu care compunea cronici rimate, gen gustat de publicul cititor al primelor decenii ale secolului al XX-lea. Trecerea de la acestea la poezia umoristică şi transformarea  sa într-un poet adevărat i se datorăşte în mare parte lui N.D.Cocea, care i-a remarcat talentul şi i-a dat îndrumările necesare valorificării superioare a acestuia.

În anul 1912 îi apare primul volum de poezii umoristice, intitulat “Picante”(Bucureşti, Editura Alcalay), urmat de volumele “Vârfuri de spadă” ( Bucureşti Depozitul General, Librăria A..A. Stănculescu, 1915), “Bucureşti noaptea ”(Bucureşti, Editura Cartea de Aur, 1922), “Strofe ştrengare”(Bucureşti, Editura Cartea de Aur, 1933)“ Miere şi venin” (Bucureşti, Tipografia Mihail Eminescu, f.a.) şi “Puncte de foc” (1963, Israel). Postum, i-au apărut, în Israel, volumele  “Treanca-fleanca, mere acre” ( Tel Aviv, Editura Teşu, 1972), “Trei nasturi. Poezii impertinenţe”, (1973) şi în România “ la Editura Teşu din Bucureşti, volumele de antologie“ Mic şi-al dracului”(2005) şi ”Foaie verde caltaboşi, măi suntem nişte scârboşi”, Ediţie jubililiară (2012).

Din 17 ianuarie 1929, cînd s-a inaugurat la  Radiodifuziunea Română  emisiunea “Ora veselă”, numele lui Ion Pribeagu a devenit cunoscut pe tot cuprinsul românesc, textele sale umoristice, multe în lectură proprie, fiind difuzate în numeroase emisiuni.

Umorul sănătos degajat de poeziile lui Ion Pribeagu, a fost remarcat de celebrul actor de revistă Constantin Tănase, care i-a solicitat colaborarea. Pentru acesta, între anii 1939-1944, înzestratul umorist, a scris nenumărate scheciuri , care au făcut deliciul publicului prezent la spectacolele Companiei de Revistă “Cărăbuş”.

După emigrare, a ţinut timp de câţiva ani cronica rimată a cotidianului „Viaţa noastră”din Tel Aviv, integrându-se foarte repede în lumea scriitorilor evrei de limbă română stabiliţi în Israel. Aprecierea de care s-a bucurat în rândul cititorilor din patria de adopţie este demonstrată, între altele, faptul că la numai un an de la stabilirea în Tel Aviv, i-a apărut un volum de poezii, primit cu entuziasm de cititori.

Cronicile rimate, inspirate din viaţa cotidiană sau poeziile cu “poante”, cu eroi provenind din toate mediile sociale, români şi evrei, deopotrivă, satirizând avariţia, prostia, naivitatea, infatuarea, infidelitatea conjugală, bigotismul, demagogia, lichelismul, şarlatania etc. s-au bucurat de o enormă popularitate, păstrându-şi, în ciuda trecerii timpului, capacitatea de a stârni râsul şi buna dispoziţie. Stă mărturie în acest sens, între altele, marele succes de care s-au bucurat  spectacolele bazate pe poeziile, epigramele şi calambururile lui Ion Pribeagu, prezentate, în Israel, la Tel Aviv, la puţin după  moartea poetului, de celebrul comic Mircea Crişan, (“A fost mic si-al dracului!”) şi în România, de marea actriţă Maia Morgenstern,  pe scena Teatrului Evreesc de Stat din Bucureşti, ( “Mic şi-al dracu”).

Adăugăm celor de mai sus, faptul că Ion Pribeagu este autorul versurilor “Zarazei”, celebră melodie a compozitorului argentinian Benjamin Tagle Lara, interpretată de renumitul solist de muzică uşoară, Cristian Vasile.

Consideraţiile de mai sus, sunt suficiente, credem, pentru a determina reconsiderarea lui Ion Pribeagu şi înscriere sa, dacă nu în publicaţiile la care ne-am referit în rândurile introductive ale acestui articol, măcar într-un viitor dicţionar al personalităţilor judeţului Botoşani. Trebuie să ni-l asumăm pe Ion Pribeagu, şi să ne bucurăm că încă o personalitate, emblematică pentru domeniul în care s-a manifestat, are origini botoşănene.

Pentru a ilustra inegalabilul umor al lui Ion Pribeagu, am selectat din creaţia sa o epigramă, o poezie şi cererea de aprobare a emigrării în Israel, adresată lui Gheorghe Gheorghiu Dej, pe care le redăm în cele ce urmează:

Proprietarului meu
 Eu ţi-am promis în chip firesc,
Că nu mă mut, pân-nu plătesc.
Şi cum respect tot ce discut,
Nu ţi-am plătit şi nu mă mut!

Sonet bohem
Tovarăşului meu, întru mansardă
Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mă mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.
Am opinat că timpu nu-i trecut,
Că dacă scriu romanul “Donna Clara”,
O să mă proslăvească toată ţara,
Din Dorohoi şi până la Sascut.
I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită,
Că m-a trădat o damă din elită
Şi a fugit c-un prinţ din Slobozia
Şi-am plans pe-altarul dragostei defuncte,
Şi m-a îmbrăţişat şi puncte … puncte …
Şi m-a convins că mi-am plătit chiria.

…

Numele: Ion Pribeagu.
Ocupaţie: scriitor.
Peste un metru înălţime,
De la cap, pân-la picior.
Data naşterii: octombrie,
Locul naşterii: în pat.
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat.
Ochi deştepţi, ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba rade.
După stil şi comportare,
Par a fi om cumsecade.
Am un fiu în Palestina,
O mândreţe de flăcău,
Singurul băiat al meu,
Şi m-aşteaptă cu ardoare.
Am şi viză de intrare,
Am depus actele toate,
Am bilet de sănătate,
Şi fotografii recente,
Cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin,
Că n-am fost supus străin.
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-a lui tata,
De la fisc, pe cinci ani plata,
Anexez aici chitanţa,
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovadă de la „Sacra”,
C-am trăit bine ce soacra,
Că n-am bloc,
Că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort,
Am şi act de cununie,
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport.